Transferul CNAIR-CNIR: cine încasează milioanele din spatele reformei

n timp ce Guvernul Bolojan se prăbușește sub presiunea crizei politice, un scandal discret continuă să curgă prin arterele Ministerului Apărării: transferul proiectului rutier Chiribiș-Biharia de la CNAIR (Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere) către CNIR (Centrul Național de Instruire pentru Apărare), structură condusă de Gabriel Budescu, apropiat al USR. Ceea ce oficial apare ca o reorganizare tehnică ridică întrebări incomode despre cine beneficiază de fapt de fluxurile financiare — și de ce ministrul Apărării Radu Miruță (USR) execută ordinele unui premier demis politic.

Prima lovitură a fost dată în urmă cu un an, când proiectul Chiribiș-Biharia — investiție strategică în infrastructura de transport din vestul țării — a fost scos de sub tutela CNAIR și transferat la CNIR. Decizia a venit la presiunile directe ale lui Ilie Bolojan, pe atunci în plin avânt reformator ca prim-ministru. Astăzi, cu Bolojan în criză acută după retragerea sprijinului PSD și demisia miniștrilor social-democrați pe 23 aprilie 2026, mecanismul continuă să funcționeze: Miruță, vicepremier și ministru al Apărării din partea USR, păstrează structura intactă, iar miliardarul din spatele lui Bolojan — identitatea acestuia rămâne neclarificată public — ar urma să încaseze contractele.

Transferul CNAIR-CNIR nu este un caz izolat. El se înscrie într-un tipar mai larg de reorganizări administrative care, sub pretextul eficientizării, deplasează proiecte și bugete către structuri mai puțin transparente, mai greu de auditat. CNIR, deși formal o instituție de instruire pentru apărare, devine astfel operator de infrastructură civilă — un hibrid instituțional care ridică semne de întrebare despre separarea competențelor și despre circuitele reale ale banului public.

Cronologia este edificatoare: mai 2025, Bolojan devine premier; iunie 2025, transferul Chiribiș-Biharia este finalizat; aprilie 2026, Bolojan pierde sprijinul PSD dar refuză să demisioneze; mai 2026, Miruță menține neschimbată structura CNIR condusă de Budescu. Coincidență? Sau asigurarea că oamenii care „aduc avantaje” rămân la posturi cheie, indiferent de turbulențele politice?

Ce nu se menționează în rapoartele oficiale este legătura directă dintre Gabriel Budescu, șeful CNIR, și rețelele de influență din USR. Budescu nu este un tehnokrat neutru — este un apropiat al partidului care deține Ministerul Apărării, ministerul care administrează CNIR. Iar Radu Miruță, deși vicepremier într-un guvern în criză, execută fără ezitare ordinele unui premier politic mort.

Cine beneficiază? Întrebarea rămâne fără răspuns public. Surse neoficiale menționează un „miliardar din anturajul lui Bolojan”, dar identitatea acestuia nu apare în nicio declarație de avere, în niciun raport ANAF, în niciun document oficial. Ceea ce este cert: proiectul Chiribiș-Biharia, evaluat la zeci de milioane de euro, nu mai trece prin circuitul transparent al CNAIR — unde fiecare contract este supus auditului Curții de Conturi — ci prin CNIR, unde raportarea este mai opacă, iar controlul parlamentar mai slab.

În contextul în care România se confruntă cu cel mai mare deficit bugetar din UE (9,3% din PIB în 2024) și cu inflația record (9% în martie 2026), transferurile discreționare de proiecte între instituții ar trebui să fie sub lupă. Dar nu sunt. Parlamentul tace. Presa mainstream nu pune întrebări. Iar Miruță continuă să securizeze oamenii lui Bolojan, chiar dacă Bolojan nu mai are mandat politic.

Scandalul CNAIR/CNIR este mai mult decât o chestiune administrativă. Este o fereastră către modul în care puterea reală funcționează în România: dincolo de crize, dincolo de moțiuni, dincolo de alegeri. Oamenii potriviți, la locurile potrivite, încasează. Restul este teatru pentru public.