Masonul care confirmă: Georgescu, „voievodul”

n fost șef de lojă masonică din București, Florin Ghiulbenghian, confirmă într-un interviu cu Vlad Mercori ceea ce Cozmin Gușă susține de luni de zile: Călin Georgescu, „voievodul” care a cucerit internetul românesc în 2024, are trecut masonic și legături cu structurile de intelligence — detalii pe care CV-ul său oficial le omite elegant, dar pe care registrele interne ale masoneriei le păstrează cu grijă.

Ghiulbenghian, mason cu conexiuni în Serviciul de Informații Externe (SIE), declară fără echivoc: „Era mason, apare și în registre, a încercat el să o dea un pic cotită, dar era.” Întâlnit de Ghiulbenghian în 1998-1999, Georgescu activa în loji civile — doctori, profesori universitari — nu în cele militare, precizează masonul. Coincidență sau nu, Ghiulbenghian menționează că a absorbit personal două loji „numai de militari” din diverse servicii, unde „îi chema pe toți Ion Ionescu în general, și arhiva e arsă, așa că, cine vrea să o caute, n-o găsește.”

Cronologia ridică întrebări: cum a plecat Georgescu în Marea Britanie înainte de 1990, în plină dictatură ceaușistă, când ieșirile din țară erau strict controlate? Ghiulbenghian sugerează că mama lui Georgescu ar fi fost secretară la un ministru — poziție care permitea călătorii frecvente în Occident. „Dacă mama era secretară la vreun ministru, crede-mă că pleca de 10 ori din România”, notează masonul. CV-ul oficial al lui Georgescu nu prezintă lipsuri — dar, subliniază Ghiulbenghian, agenții SIE recrutați după 1979 aveau obligația să ascundă 2-3 ani de pregătire specială. „Dacă vrei să cauți pe cei care au fost recrutați, este primul indiciu: niște ani lipsă în care nu poți să spui unde au fost, ce au făcut, ce au mâncat.”

Gușă rezumă: „Cei care au în continuare calitatea de activi ai sistemelor de intelligence sunt atât de bine conspirați încât nu pot fi devoalați printr-o descriere într-un talk show.” Cu alte cuvinte, confirmarea totală nu va veni niciodată oficial — dar dezvăluirile din interiorul sistemului aruncă lumină asupra unei rețele de influență care l-a produs, promovat și susține în continuare pe „voievod” în jocul politic românesc.

Cozmin Gușă felicită dezvăluirea: „Ați reușit să faceți lumină în premieră din interiorul sistemului legat de voievodul care le-a sucit basca multor naivi din România. Nu, este de-al altora, de partea celor cu chipiu sau cu șorț.” Masonii, adaugă Gușă, „nu le place să-i poreclești șorțari” — dar realitatea rămâne: Georgescu nu este „unul dintre ei”, ci unul dintre cei care poartă șorțul ritualic al lojilor sau chipiul structurilor de intelligence.

Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale: cum de a rezistat Georgescu mediatic și politic după anularea alegerilor din 2024, fiind preluat de „marea majoritate a entităților mass media”? Ghiulbenghian oferă răspunsul implicit: rețeaua masonică și structurile de stat profund funcționează în continuare, indiferent de ciclurile electorale oficiale. Întrebarea rămâne: cine beneficiază de menținerea lui Georgescu în prim-planul public — și ce rol joacă el, de fapt, în ecuația politică actuală?