
CNA închide Realitatea Plus: cenzură sau birocrație absurdă?

onsiliul Național al Audiovizualului a retras licențele televiziunii Realitatea Plus și postului de radio Gold FM pe 7 aprilie 2026 — nu pentru încălcarea deontologiei jurnalistice, ci pentru că trusturile nu au depus la sediul CNA dovada plății unor amenzi, deși ANAF confirmă că obligațiile fiscale au fost achitate. Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului (APADOR-CH) denunță măsura ca fiind „similară aplicării pedepsei cu moartea unei persoane fizice pentru că nu a depus în termen legal, la ANAF, dovada că a plătit o amendă” și solicită Parlamentului abrogarea urgentă a articolului de lege care permite această absurditate birocratică.
Temeiul legal: o capcană birocratică din epoca contabililor autoritari
Conform comunicatului de presă al CNA din 7 aprilie 2026, decizia de retragere a licențelor se bazează pe articolul 57 alineatul 1 litera d) din Legea 504/2002 — legea audiovizualului — care prevede că licența se retrage dacă „titularul nu depune la Consiliu, în termen de 6 luni de la data aplicării unei amenzi, dovada achitării acesteia”.
Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale: textul legal nu face distincție între neplata efectivă a amenzii și simpla omisiune administrativă de a depune un document la sediul CNA. Cu alte cuvinte, chiar dacă ai plătit amenda la stat, dar ai uitat să trimiți o copie la CNA, televiziunea ta poate fi închisă. În cazul Realitatea Plus, adresa nr. 74073/1/1.04.2026 a ANAF — Direcția Regională Antifraudă Fiscală București, publicată pe site-ul realitatea.net, confirmă că trustul „nu figurează cu datorii la bugetul de stat”. Amenzile au fost plătite. Dar hârtia nu a ajuns la CNA.
Două probleme majore: absurdul și lipsa protecției juridice
APADOR-CH identifică două deficiențe grave ale textului legal folosit de CNA:
1) Excesul de gândire pur contabilă: Prin redactarea sa deficitară, legea permite retragerea licenței nu doar dacă amenda nu este plătită, ci și dacă este plătită dar dovada nu ajunge la biroul CNA. „Acest exces este specific unui stat arogant, care își privește ‘supușii’ cu superioritate, dar nu este în stare să-și țină evidența amenzilor pe care le încasează, obligând plătitorul amenzii să ducă la masa ‘stăpânului’ dovada plății”, arată comunicatul APADOR-CH.
2) Ignorarea dreptului la contestație: Textul legal nu prevede suspendarea termenului de 6 luni pe durata judecății, dacă amenda este contestată la instanță. Procedurile judiciare pot depăși cu ușurință șase luni — iar în acest timp, licența poate fi retrasă automat, înainte ca instanța să se pronunțe. Coincidență sau nu, această lacună legislativă oferă CNA un instrument de presiune extraordinar: amenzi mari, termen scurt, nicio protecție pe durata contestației.
Cine beneficiază de tăcerea vocilor incomode?
APADOR-CH subliniază că „apărarea valorilor democratice nu presupune, ci contravine închiderii, sub orice pretext, a televiziunilor sau posturilor de radio”. Totuși, cronologia ridică întrebări: Realitatea Plus și Gold FM au fost printre vocile critice ale actualei coaliții de guvernare PSD-PNL-USR-UDMR, condusă de premierul Ilie Bolojan. Închiderea lor pe motive pur birocratice — în contextul în care ANAF confirmă că nu există datorii — pare a fi mai degrabă o oportunitate legislativă decât o necesitate de reglementare.
Asociația propune două soluții: varianta radicală (abrogarea completă a articolului 57 alineatul 1 litera d din legea audiovizualului) și varianta moderată (modificarea textului pentru a elimina absurditatea „dovezii depuse la CNA” și pentru a suspenda termenul pe durata contestațiilor la instanță). Dar, așa cum notează APADOR-CH, „dacă parlamentarii care alcătuiesc majoritatea (arcul guvernamental) se află printre cei mai supărați pe aceste canale media, șansele eliminării aberației legislative sunt, din păcate, foarte mici. Spre deloc.”
De la libertatea de exprimare la libertatea de conformare
Comunicatul APADOR-CH se încheie cu un avertisment: „Dacă se va continua pe acest drum, încet, încet, libertatea de exprimare va fi înlocuită cu ‘libertatea’ de conformare. Vorba aia, libertate să fie, că nu contează de care e.”
În contextul în care sondajele din martie 2026 arată că 79% dintre români consideră că țara merge în direcția greșită, iar încrederea în guvern oscilează între 18% și 33%, închiderea unor canale media critice pe motive birocratice — chiar dacă legal posibilă — ridică semne de întrebare despre prioritățile reale ale clasei politice. CNA nu este organ fiscal, iar ANAF are instrumente suficiente pentru executarea silită a creanțelor statului. De ce, atunci, un organism de reglementare audiovizuală trebuie să joace rolul de colector de hârtii administrative, cu puterea de a închide televiziuni și radiouri?
Ceea ce oficial este prezentat ca aplicarea strictă a legii audiovizualului ascunde, de fapt, o absurditate legislativă moștenită din „autoritarismul cu mânecuțe de contabil” — o formulare care, în 2026, sună mai degrabă a pretext decât a principiu.