Bula solară chineză: cine plătește pentru supracapacitate?

rei dintre cei mai mari jucători din industria solară chineză raportează pierderi tot mai adânci în primul semestru din 2026 — oficial din cauza „supracapacității structurale”, dar cronologia coincide suspect de bine cu o serie de decizii politice, atât la Beijing cât și la Washington, care au lovit exact în acest sector strategic pentru tranziția energetică globală.

Jinko Solar, JA Solar Technology și Tongwei, trei nume care domină producția mondială de panouri fotovoltaice, au anunțat pierderi pe șase luni, într-un moment în care cererea internă și externă se prăbușește simultan. Potrivit datelor citate de Bloomberg din declarațiile financiare ale companiilor, noile capacități solare instalate în China au scăzut la doar 72,07 GW în primele șase luni ale anului, față de 212,2 GW în aceeași perioadă a anului trecut — o cădere de aproape trei ori.

O prăbușire programată?

Explicația oficială pentru acest declin spectaculos este simplă: graba dezvoltatorilor de a conecta proiecte la rețea înainte de reforma prețurilor la electricitate din 1 iunie 2025 a umflat artificial cifrele anului trecut, creând o bază de comparație nerealistă. Dar ce nu se menționează suficient în rapoartele oficiale este că această reformă a fost o decizie deliberată a autorităților de la Beijing, nu un accident de piață.

„Impactul deplin al politicilor necesită o perioadă mai lungă pentru transmitere și validare”, a declarat JA Solar, citată de Bloomberg. „Pe termen scurt, efectele reale ale reducerii capacității și ale consolidării nu s-au manifestat încă pe deplin, iar industria în ansamblu se confruntă în continuare cu probleme temporare și structurale de supracapacitate.”

Cine beneficiază de reshaping-ul comerțului global?

În paralel, războiul tarifar american împotriva principalilor parteneri comerciali a lovit și cererea externă pentru echipamentele solare chineze. Iar aici apare o coincidență care merită subliniată: guvernul de la Beijing însuși a anulat, în aprilie, o rambursare de taxe la export pentru producătorii de panouri solare — o decizie care a lovit propria industrie națională exact în momentul în care aceasta era deja presată din exterior.

„Barierele comerciale de pe piețele externe au fost extinse comprehensiv, iar canalele tradiționale de export se confruntă cu o remodelare”, a admis Jinko Solar. Exporturile chineze de echipamente solare au scăzut cu 21,4% luna trecută față de aceeași perioadă a anului anterior, conform datelor vamale chineze — o cifră care arată clar efectul combinat al deciziilor legislative interne și externe.

Întrebarea firească este cine are de câștigat dintr-o asemenea restructurare forțată: consolidarea pieței elimină jucătorii mici și mijlocii, lăsând un câmp de luptă restrâns pentru câțiva giganți supraviețuitori — o strategie clasică de curățare a pieței prin criză indusă, folosită și în alte sectoare strategice chineze în ultimul deceniu.

Paradoxul capacității totale

Cu toată această criză aparentă, capacitatea solară totală instalată în China este pe cale să depășească pentru prima dată capacitatea sa pe cărbune. La sfârșitul lunii iunie, capacitatea solară ajunsese la 1.274 gigawați, aproape egală cu cei 1.275 GW instalați pe cărbune. Practic, industria pierde bani exact în momentul în care atinge un prag simbolic istoric — o coincidență care ridică semne de întrebare despre cine controlează cu adevărat narativul „crizei” și în ce scop.

Context mai larg: supracapacitatea solară chineză nu e doar o poveste de piață liberă. E rezultatul unei politici industriale de stat care a construit ani la rând o dominație globală, iar acum gestionează, tot de sus, consecințele acelei dominații — un ciclu care ridică întrebări despre cât de „naturale” sunt de fapt fluctuațiile pieței globale de energie regenerabilă.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)