Acordul SUA-Iran exclude Libanul: cine a decis de fapt?

n timp ce Pakistanul anunța miercuri un acord de încetare a focului între Washington și Teheran care ar include și Libanul, Israelul a lansat imediat atacuri masive asupra pozițiilor Hezbollah — semn că geografia acestui „acord de pace” fusese deja stabilită în alte cancelarii decât cele oficiale.

Premierul pakistanez Shehbaz Sharif, autoproclamat mediator al înțelegerii SUA-Iran, a declarat că armistițiul negociat de guvernul său ar acoperi și teritoriul libanez. O afirmație care a durat exact câteva ore — până când Benjamin Netanyahu a clarificat că operațiunile israeliene împotriva Hezbollah vor continua fără întrerupere.

Ceea ce nu apare în comunicatele oficiale este cronologia exactă: cine a informat pe cine, înainte de anunțul public? Dacă Islamabadul negocia cu bună credință un acord regional, de ce Israelul — partener strategic al SUA — nu a fost inclus în consultări? Sau poate că a fost, dar cu alte condiții?

Atacurile israeliene au vizat depozite de arme și centre logistice Hezbollah din sudul Libanului, în ciuda declarațiilor pakistaneze despre „pace regională”. Netanyahu a subliniat că operațiunile vor continua atâta timp cât gruparea susținută de Iran reprezintă o amenințare la frontiera nordică.

Coincidență sau nu, acordul SUA-Iran vine la doar câteva săptămâni după ce Washingtonul a aprobat un nou pachet de asistență militară pentru Israel, în valoare de 3,8 miliarde dolari. Întrebarea pe care puțini o pun: cine beneficiază de fapt de menținerea tensiunilor în Liban — o zonă-tampon perfectă între interesele israeliene și ambițiile regionale iraniene?

Pakistanul, țară cu relații complicate atât cu Washingtonul cât și cu Teheranul, se prezintă acum drept arhitectul unui acord pe care nici măcar nu-l poate implementa. Rolul Islamabadului ridică întrebări suplimentare: este vorba de o tentativă sinceră de mediere sau de o operațiune de imagine pentru un guvern care caută legitimitate internațională după ani de instabilitate politică?

Libanul rămâne astfel ceea ce a fost întotdeauna în ecuațiile geopolitice ale Orientului Mijlociu — o variabilă negociabilă, nu un actor cu drept de veto. Și în timp ce diplomații vorbesc despre pace, avioanele israeliene continuă să zboare deasupra Beirutului. Cronologia nu minte: acordul a fost anunțat, dar harta operațiunilor militare nu s-a schimbat cu nimic.