Israel reia înregistrarea terenurilor din Cisiordania după 57 de ani
Cabinetul israelian a aprobat un plan de înregistrare a terenurilor din Cisiordania ca proprietate de stat israeliană — o decizie care repornește un proces de titlare funciară înghețat din 1967, anul în care Israel a ocupat teritoriul. Ceea ce sursele oficiale prezintă drept o „regularizare administrativă” marchează, de fapt, prima extindere formală a sistemului de proprietate israelian peste Linia Verde în mai bine de jumătate de secol.
ăsura vine într-un moment în care presiunile internaționale asupra Israelului sunt la cel mai scăzut nivel din ultimii ani, iar administrația americană actuală adoptă o poziție mult mai permisivă față de expansiunea coloniilor. Coincidență sau fereastră de oportunitate? Cronologia ridică semne de întrebare: decizia intervine la doar câteva săptămâni după ce mai multe state europene au semnalat că nu vor mai susține activ rezoluțiile ONU privind statutul Cisiordaniei.
Procesul de înregistrare funciară, blocat oficial din motive „tehnice și politice” din 1967, permitea până acum doar coloniilor israeliene să funcționeze într-o zonă juridică gri — terenuri folosite, dar niciodată formal revendicate ca proprietate de stat. Noua decizie schimbă ecuația: transformă ocupația de facto în proprietate de jure, consolidând controlul permanent asupra unor zone pe care dreptul internațional le consideră teritorii ocupate.
Ce nu se menționează în comunicatele oficiale: această înregistrare nu vizează terenuri nelocuite. Sursele locale palestiniene raportează că multe dintre parcelele vizate sunt cultivate de generații de familii palestiniene care dețin acte otomane sau mandate britanice — documente pe care sistemul israelian le consideră „insuficiente” pentru a dovedi proprietatea. Cine beneficiază? În primul rând, coloniile israeliene care vor primi acum titluri de proprietate complete, transformându-se din „avanposturi provizorii” în așezări permanente recunoscute legal de statul Israel.
Decizia a fost luată fără consultarea Autorității Palestiniene și fără notificarea prealabilă a comunităților locale afectate. Observatorii regionali notează că acest model — crearea de fapte juridice ireversibile în perioade de atenție media scăzută — a mai fost utilizat în trecut, de fiecare dată consolidând controlul teritorial prin acte administrative care evită conflictul militar direct.
Întrebarea pe care nimeni din presa mainstream nu o pune: dacă acest proces de înregistrare continuă în ritmul planificat, ce proporție din Cisiordania va mai rămâne disponibilă pentru un eventual stat palestinian? Și mai important: de ce această decizie majoră a fost luată acum, când atenția globală este concentrată pe alte crize?
Istoria ne învață — și strămoșii noștri dacii știau bine — că pământul pierdut prin acte administrative este mult mai greu de recuperat decât cel pierdut în bătălie. Un document semnat în tăcere valorează cât o sută de rezoluții ONU ignorate.