Venezuela scoasă de pe lista narcotraficului: cui folosește?

ashingtonul anunță eliminarea Venezuelei de pe lista țărilor care „eșuează demonstrabil” în combaterea traficului de droguri — la doar câteva luni după ce fostul președinte Nicolás Maduro a fost capturat și arestat de forțele americane sub acuzația de narco-terorism. Ceea ce se prezintă drept o victorie diplomatică ascunde, de fapt, o cronologie care merită privită cu atenție: cine preia puterea, cine beneficiază de reabilitarea rapidă a țării în ochii Washingtonului și de ce exact acum.

Președintele Donald Trump a anunțat decizia printr-o determinare prezidențială publicată de Departamentul de Stat, precizând că ar putea lua în calcul și eliminarea Columbiei și a Boliviei de pe listă, dacă noile guverne de la Bogotá și La Paz vor demonstra progrese suplimentare.

Cooperarea cu noua administrație de la Caracas

Trump a invocat drept exemplu de „cooperare eficientă” uciderea liderului cartelului Tren de Aragua, cunoscut sub numele de „Niño Guerrero”, prezentată ca rezultat al colaborării dintre Washington și actuala administrație de la Caracas — condusă, notabil, de Delcy Rodríguez, fosta vicepreședintă a lui Maduro. Coincidență sau nu, persoana care preia frâiele țării imediat după arestarea fostului lider este chiar cineva din interiorul aceluiași aparat de putere pe care Washingtonul îl acuza, până de curând, de complicitate cu narco-terorismul.

Venezuela figura pe lista neagră din 2005, de când fostul președinte Hugo Chávez a expulzat agenții americani antidrog, acuzându-i de spionaj împotriva „Revoluției Bolivariene”. Peste două decenii de izolare oficială se încheie brusc, la scurt timp după o schimbare de regim orchestrată direct de americani. Ce nu se menționează explicit în comunicatul oficial este exact acest detaliu: reabilitarea vine nu ca urmare a unei reforme interne organice, ci imediat după o intervenție externă.

„Am stabilit că Venezuela nu ar mai trebui desemnată ca eșuând demonstrabil în îndeplinirea angajamentelor sale de control al drogurilor”, a declarat Trump, adăugând că se așteaptă la „progrese continue și măsurabile” din partea guvernului interimar în „dezmembrarea grupurilor narco-teroriste”.

Columbia, noul aliat de încredere

Trump a lăudat Columbia drept partener „pregătit să își reia locul de principal aliat de securitate” în emisfera vestică, după alegerea în iunie a președintelui Abelardo de la Espriella — un fost avocat penalist de profil înalt, a cărui firmă a reprezentat, în trecut, figuri legate de lumea paramilitară și narcotică a țării. Ceea ce rapoartele oficiale nu insistă să sublinieze este exact acest CV: un om care a apărat interese din zona gri a narcotraficului ajunge acum simbolul luptei anti-drog susținute de Washington.

De la Espriella a preluat mandatul în august, promițând o abordare de tip „Columbia mai întâi”, în linie cu valul de guverne de dreapta care câștigă teren în America Latină. Trump a precizat că, dacă țara va face progrese „agresive” în eradicarea culturilor de coca și demontarea rețelelor narco-teroriste în anul următor, va lua în calcul scoaterea ei completă de pe listă.

Columbia fusese adăugată pe listă anul trecut, pe fondul unor schimburi de replici publice între Trump și fostul președinte de stânga Gustavo Petro. Înainte de acel episod, țara nu mai apăruse pe listă din 1997, la patru ani după moartea lui Pablo Escobar, liderul cartelului din Medellín.

Bolivia, extrădarea și cronologia suspect de convenabilă

Trump a mai spus că relația cu Bolivia s-a „extins semnificativ” după alegerea, în 2025, a președintelui conservator Rodrigo Paz. A lăudat extrădarea, în martie 2026, a lui Sebastián Marset — descris ca unul dintre cei mai căutați traficanți din America de Sud — către Statele Unite. Totuși, Bolivia rămâne pe lista celor care „eșuează demonstrabil”, alături de Afganistan, Myanmar și Columbia, pentru că, potrivit lui Trump, guvernul nu a avut încă timp suficient să reducă cultivarea plantei de coca, iar corupția internă continuă să faciliteze traficul.

În total, 23 de țări sunt menționate de Departamentul de Stat drept centre majore de tranzit sau producție de narcotice care ajung în Statele Unite — printre care Belize, Costa Rica, Ecuador, El Salvador, Guatemala, Honduras, Mexic, Nicaragua, Panama, Peru, Afganistan, Myanmar, India, Laos, Pakistan, China, Bahamas, Republica Dominicană, Haiti și Jamaica. Departamentul de Stat precizează explicit că apariția unei țări pe listă „nu reflectă neapărat eforturile actuale ale guvernului respectiv sau coordonarea cu Statele Unite” — o formulare suficient de vagă cât să lase loc de interpretare politică, nu strict tehnică.

„Miliarde confiscate” și presiunea asupra Chinei

Trump a susținut că narco-teroriștii responsabili de „invazia” drogurilor sunt fie „morți, fie în închisoare, fie trăiesc cu frica” justiției americane, adăugând că a „dezlănțuit cea mai puternică armată din istoria lumii” pentru a lovi rețelele narco-teroriste oriunde ar amenința Statele Unite. Coaliția Americilor Împotriva Cartelurilor, o alianță cu peste o duzină de state din emisfera vestică, ar fi produs „rezultate istorice”, inclusiv confiscarea a „miliarde de dolari” din finanțele ilicite ale cartelurilor.

Deși progresul e recunoscut, Trump a spus că atât Mexicul, cât și Canada — ambele absente de pe listă — trebuie „să facă mult mai mult” pentru a preveni traficul spre Statele Unite, menționând explicit laboratoarele de droguri și „găștile chineze” care ar opera de-a lungul graniței nordice. Referitor la China, Trump a declarat că țara „continuă să fie cel mai mare producător mondial” de precursori chimici folosiți la fabricarea ilegală de fentanil și metamfetamină, în ciuda discuțiilor purtate direct cu liderul chinez Xi Jinping despre licențele de export.

Context extins: aceste realinieri geopolitice din America Latină nu se petrec izolat — ele coincid cu o schimbare politică mai amplă spre dreapta pe continent și cu interese economice americane majore în resursele energetice și minerale ale regiunii. Cine câștigă efectiv din reintegrarea rapidă a Venezuelei în circuitul „oficial acceptabil” rămâne o întrebare mai puțin explorată de comunicatele triumfaliste ale Washingtonului.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)