Turneele lui Georgescu prin piețe: cine se teme și de ce?

n editorial publicat recent pune o întrebare care, oficial, pare simplă, dar care ascunde de fapt un subtext mult mai încărcat: de ce reacționează atât de nervos o parte a clasei politice la imaginea unui om care merge prin piețe și stă de vorbă cu oamenii de rând? Ceea ce e prezentat drept „doar niște vizite în piață” ascunde, în realitate, o bătălie pentru un teritoriu pe care mainstream-ul politic românesc l-a abandonat de mult: contactul direct cu electoratul frustrat de scumpiri, de austeritate și de promisiuni nerespectate.

Editorialul, intitulat „Pe cine sperie Călin Georgescu?”, susține că fostul candidat descalificat din cursa prezidențială din 2025 face „ceea ce niciun politician din arcul proeuropean nu mai îndrăznește”: să dea ochii cu oamenii, să-i asculte și să le dea speranță. Textul îl prezintă drept o figură care umple un vid lăsat de partidele tradiționale, într-un moment în care inflația record din UE, salariile care nu mai țin pasul cu prețurile și o criză guvernamentală fără precedent au adus România într-un punct de fierbere.

Contextul pe care editorialul nu-l detaliază

Ce nu se spune explicit în text, dar reiese clar din context, este cronologia: Călin Georgescu rămâne, oficial, fără nicio funcție publică, după ce alegerile din 2024 în care câștigase surprinzător turul întâi au fost anulate de CCR pe baza unor dovezi de interferență rusă și finanțare nedeclarată prin campanii TikTok. Coincidență sau nu, revenirea sa în spațiul public, prin turnee de proximitate în piețele din toată țara, are loc exact în perioada în care sondajele arată o neîncredere masivă în guvernare — aproape 8 din 10 români consideră că țara merge într-o direcție greșită, iar încrederea în guvern abia depășește o treime din populație.

Cine beneficiază de vidul lăsat de partidele clasice?

Întrebarea retorică din titlul editorialului — „pe cine sperie?” — merită răsturnată: cine beneficiază, de fapt, de faptul că niciun ministru sau lider de partid „proeuropean”, cum îi numește autorul, nu mai apare prin piețe să discute direct cu oamenii? Editorialul sugerează că frica vine din partea unei clase politice care a pierdut contactul cu strada, într-un moment în care economia trece prin cea mai dură presiune din ultimii ani, iar clivajul deja cunoscut — urban pro-european versus rural suveranist — se adâncește vizibil.

Nu putem confirma independent motivațiile din spatele acestor turnee, iar textul original rămâne, în esență, un editorial de opinie, nu o relatare factuală neutră. Dar întrebarea de fond rămâne valabilă și dincolo de tabăra care o pune: într-o țară unde încrederea în instituții e la un minim istoric, cine profită de faptul că spațiul dialogului direct cu cetățenii a fost lăsat liber?

Sursă: ActiveNews (activenews.ro)