157.000 de copii migranți regăsiți: ce ascunde cifra reală

proape 300.000 de copii migranți neînsoțiți au dispărut din evidențele autorităților americane în timpul administrației Biden, iar faptul că doar acum, la aproape un an de la revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, se anunță regăsirea a 157.000 dintre ei ridică o întrebare simplă: cum a fost posibil ca un sistem de stat să piardă urma a sute de mii de minori, iar acest lucru să iasă la iveală abia după schimbarea administrației?

Tom Homan, țarul frontierei numit de Trump, a declarat pentru The Epoch Times, într-un interviu difuzat pentru emisiunea „American Thought Leaders” realizată de Jan Jekielek, că aproximativ jumătate de milion de copii au fost „introduși prin contrabandă” în Statele Unite în timpul mandatului Biden. Potrivit lui Homan, oficialii din Departamentul Sănătății și Serviciilor Umane (HHS) se mândreau la vremea respectivă cu faptul că minorii nu erau reținuți mult timp în custodie.

„Nu erau [reținuți] foarte mult timp, dar problema e că au fost eliberați rapid, pentru că sponsorii nu au fost verificați corespunzător”, a spus Homan. Lipsa unor verificări serioase asupra persoanelor care preluau copiii, combinată cu absența oricărui răspuns ulterior la comunicările autorităților, a dus la pierderea urmei a aproape 300.000 de minori — o cifră care, în sine, ar trebui să fie un scandal de proporții, nu doar o statistică vehiculată în treacăt.

Trei directive, o singură prioritate reală?

Homan susține că, atunci când Trump l-a chemat înapoi în structurile federale, i-a dat trei sarcini: securizarea frontierei, operațiunile de deportare și găsirea copiilor dispăruți. Chiar el recunoaște că era mult mai optimist cu privire la primele două obiective decât la al treilea, pentru că echipa sa trebuia să se bazeze pe „amprenta digitală” a sponsorilor — informații furnizate chiar de persoanele care i-au preluat pe copii.

„Pe noi ne poți găsi. Avem case, mașini, carduri de credit. Avem o amprentă digitală. Copiii nu au”, a explicat Homan. Această observație, aparent tehnică, spune de fapt ceva mai adânc despre vulnerabilitatea structurală a sistemului: copiii neînsoțiți sunt, prin definiție, invizibili pentru orice mecanism de control bazat pe date financiare sau administrative — exact tipul de gol pe care rețelele de exploatare știu să-l exploateze.

Adrese false, biserici și parcări

Când autoritățile au început căutările, au descoperit că mulți dintre sponsori oferiseră informații false — adrese care se dovedeau a fi de fapt supermarketuri, parcări sau biserici. Au fost folosite identități false, iar localizarea reală a copiilor a devenit o operațiune uriașă. Cine beneficiază de un asemenea nivel de haos administrativ, în care verificarea sponsorilor pare să fi fost mai degrabă formală decât reală? Nu se menționează în relatările oficiale nicio explicație clară privind motivul pentru care aceste nereguli nu au fost semnalate la timp.

Din cei aproximativ 157.000 de copii regăsiți până acum, potrivit lui Homan, mai mult de 20 au murit — unii din cauze naturale, alții în urma unei supradoze sau ca rezultat al violenței. Rămân încă aproximativ 140.000 de copii nelocalizați, iar Homan susține că intenționează să-i găsească pe toți, inclusiv pe cei care între timp au împlinit vârsta majoratului.

„Doar pentru că ai 18 sau 19 ani nu înseamnă că nu ești în muncă forțată sau trafic sexual, așa că vom continua să urmărim fiecare pistă până îi găsim”, a spus el.

Vocile critice de la Washington

Nu toată lumea din Congres privește cu ochi buni modul în care sunt tratați copiii odată localizați. Senatorul democrat Ron Wyden (Oregon) a condamnat în iunie planurile administrației de a deporta unii dintre acești copii înapoi în Mexic. Într-o scrisoare adresată HHS, Wyden a scris: „Vi s-a încredințat grija și siguranța copiilor plasați în rețeaua [Oficiului pentru Repatrierea Refugiaților]. Continuarea acestui plan le pune viața în pericol în mod conștient și încalcă obligația voastră față de acești copii vulnerabili.”

Contextul mai larg nu poate fi ignorat: în ultimele luni, cifrele oficiale au tot crescut incremental — luna trecută HHS anunța regăsirea a peste 148.000 de copii, iar în noiembrie anul trecut Departamentul Securității Interne anunța o inițiativă de verificări a stării de bine, derulată împreună cu autoritățile locale, pentru aproape 130.000 de minori dispăruți. Cronologia acestor anunțuri succesive, fiecare cu câteva mii de cazuri „noi” regăsite, ridică întrebarea dacă e vorba de un progres real sau doar de o strategie de comunicare graduală, menită să mențină subiectul în atenția publică fără a dezvălui dintr-o dată amploarea completă a problemei.

Homan, care are 40 de ani de experiență la frontieră, a povestit despre victimele traficului de persoane pe care le-a văzut de-a lungul carierei, menționând în special cazul unei fetițe de 9 ani agresată sexual în timpul călătoriei către Statele Unite: „Fetița aceea nu va mai fi niciodată la fel.” El a subliniat că imigrația ilegală „nu este o infracțiune fără victime” — traversarea frontierei presupune, spune el, plăți către cartelurile care controlează rutele, iar femeile și copiii sunt frecvent agresați sexual pe parcurs.

„Președintele Trump a promis că vom urmări acest subiect până în ultima zi a administrației, iar americanii au cuvântul meu că așa vom face”, a încheiat Homan.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)