KimberlyGate: cine vrea cu adevărat gazul din Coridorul Vertical

eea ce oficial este prezentat drept o simplă vizită diplomatică pentru promovarea unui proiect energetic ascunde, potrivit unei anchete The Wall Street Journal preluate și de presa românească, o poveste mult mai încurcată despre presiuni politice, contracte de gaz supraevaluate și o cădere de guvern care pică suspect de bine pentru anumiți actori.

În centrul poveștii se află Kimberly Guilfoyle, actuala ambasadoare a Statelor Unite în Grecia și fostă logodnică a lui Donald Trump Jr., alături de Christos Marafatsos, descris drept om de afaceri greco-american. Cei doi ar fi acționat, potrivit relatărilor citate, ca un fel de lobbyiști pentru achiziția de gaz natural lichefiat (LNG) de la compania Aktor — un model contractual comparat cu înțelegerea Albaniei, care ar fi acceptat un contract de aproximativ 6 miliarde de dolari pe 20 de ani pentru gaz de la același furnizor.

Ce spune, de fapt, ancheta WSJ

Potrivit The Wall Street Journal, Guilfoyle ar fi lăsat să se înțeleagă, încă din luna martie, într-o discuție cu ministrul Energiei din Grecia, că administrația americană ar putea contribui la căderea guvernului de la București condus de Ilie Bolojan — lucru care s-a și întâmplat pe 5 mai, prin moțiunea de cenzură votată în Parlament — și că un scenariu similar nu este exclus nici pentru Grecia, dacă negocierile privind așa-numitul „Coridor Vertical” de gaz nu ajung la un rezultat favorabil intereselor promovate de cei doi.

Coridorul Vertical presupune, conform aceleiași relatări, un traseu de transport al gazului dinspre Grecia către nord — România, Bulgaria, Ucraina — la un preț considerat de critici drept supraevaluat, justificat public prin nevoia de a reduce dependența energetică de Rusia. Cine beneficiază concret de o asemenea rută, la ce preț și cine stabilește condițiile contractuale rămân întrebări la care rapoartele oficiale nu oferă răspunsuri complete.

Cine apare în scandal

Presa citează drept implicați în acest dosar doi social-democrați: Sorin Grindeanu, actualul președinte al Camerei Deputaților, și Bogdan Ivan, fostul ministru al Energiei în guvernul Bolojan (interimatul portofoliului a fost preluat chiar de premierul interimar după demisia sa). Cei doi s-ar fi întâlnit cu ambasadoarea americană în Grecia, dar și cu ambasadorul SUA la București, la restaurantul Isoletta. Tangențial, în aceeași poveste este menționat și liderul AUR, George Simion.

Coincidență sau nu, scandalul iese la iveală exact în perioada în care România se află într-o nouă rundă de negocieri pentru formarea unui guvern, după eșecul nominalizărilor anterioare. Constituția îi permite președintelui Nicușor Dan — fără să îl oblige — să dizolve Parlamentul dacă și a doua nominalizare de premier eșuează, având în vedere că au trecut deja mai mult de 60 de zile de la prima propunere, cea a lui Adrian Veștea, din 14 iunie.

Context extins: geopolitica gazului și „coridoarele” energetice

Nu este prima dată când un proiect regional de infrastructură energetică devine, în paralel cu rolul său declarat de reducere a dependenței de gazul rusesc, și un instrument de presiune politică asupra guvernelor mici din estul și sud-estul Europei. Ceea ce nu se menționează îndeajuns în relatările oficiale este exact acest tipar: contracte pe termen lung, prețuri greu de verificat public și oficiali americani sau europeni care par să aibă o influență directă asupra stabilității politice a țărilor „client”. Cronologia — presiune în martie, cădere de guvern în mai, scandal public în septembrie — ridică, cel puțin, semne de întrebare legitime.

Autorii articolului original închid povestea cu o remarcă ironică: acronimul englezesc pentru „Water-Energy-Food” (WEF), tradus liber, sună aproape identic cu formula rusească pentru aceleași trei cuvinte — apă, hrană, energie. O glumă, poate, dar și un memento că, dincolo de comunicatele diplomatice, miza reală rămâne mereu resursele.

Sursă: Romania Military (rumaniamilitary.ro)