Uraniu îmbogățit: de ce SUA se grăbesc brusc după 2028?

epartamentul Energiei al SUA presează în secret trei companii să accelereze producția de uraniu îmbogățit înainte de o dată-limită care, oficial, nu are legătură cu nimic altceva decât „aprovizionarea” — dar cronologia spune o poveste diferită. Ceea ce este prezentat drept simplă planificare industrială ascunde de fapt o cursă contra cronometru declanșată de o decizie geopolitică luată cu ani în urmă și care abia acum își arată consecințele.

Potrivit unor informații confirmate de oficiali americani, Departamentul Energiei (DOE) a cerut companiilor Centrus Energy, General Matter și francezei Orano să grăbească programele de construcție a noilor capacități de îmbogățire a uraniului. Motivul oficial? Evitarea unor penurii de aprovizionare. Motivul real, dacă privim în urmă, are rădăcini în războiul din Ucraina.

Cum a început totul: sancțiunile care s-au întors ca bumerang

Începutul războiului Rusia-Ucraina din 2022 a trimis prețurile în întregul lanț de combustibil nuclear în sus, exact în momentul în care Statele Unite au impus și un embargo asupra importurilor de uraniu îmbogățit rusesc. Panica inițială legată de aprovizionarea flotei americane de reactoare comerciale s-a stins rapid — pentru că au fost acordate derogări aproape tuturor importatorilor, în special Centrus și marilor utilități americane care operează reactoare.

Coincidență sau nu, aceste derogări sunt programate să expire chiar la începutul anului 2028, iar oficialul DOE Michael Goff a declarat clar că nu există planuri de prelungire. Practic, industria americană are la dispoziție puțin peste un an pentru a rezolva o problemă pe care ar fi putut să o anticipeze din 2022.

Miliardele care curg, dar cine primește mai mult pentru mai puțin?

Ca de obicei atunci când Washingtonul se panichează, soluția a fost aruncarea de bani cu găleata. La începutul acestui an, sumele distribuite au atins aproape 1 miliard de dolari per companie. „Dacă vrem să avem această renaștere nucleară, nu o vom putea face fără combustibil”, a declarat secretarul adjunct al Energiei, James Danly — o afirmație care sună a urgență reală, nu a exercițiu birocratic de rutină.

Guvernul a acordat câte 900 de milioane de dolari fiecăreia dintre cele trei companii: Centrus Energy, General Matter și Orano. Sumele sunt identice. Rezultatele promise, însă, nu sunt deloc echivalente — și aici lucrurile devin interesante.

Centrus Energy își are rădăcinile în Proiectul Manhattan, atunci când SUA au inventat tehnologia de îmbogățire a uraniului pentru bombele aruncate asupra Japoniei. De peste un deceniu, de când ultima instalație de îmbogățire deținută integral de americani a fost închisă, Centrus funcționează mai mult ca un broker, aducând uraniu îmbogățit din Europa și, până la sancțiuni, din Rusia.

Orano este compania franceză susținută de stat, care alimentează de decenii flota nucleară a Franței. A mai încercat o expansiune în SUA, dar a fost blocată din lipsă de sprijin în era post-Fukushima. Acum încearcă a doua tentativă, cu un proiect în Tennessee menit să înlocuiască importurile rusești.

Apoi este General Matter — startup-ul secretos finanțat de Peter Thiel, condus de fostul inginer SpaceX Scott Nolan. Despre această companie industria nucleară știe extrem de puțin, cu doar câteva indicii legate de o instalație în Paducah, Kentucky, și discuții despre operațiuni în California, Utah și statul Washington.

Ce a scos la iveală Politico, și de ce contează

Abia recent, o investigație Politico, semnată de jurnalistul Francisco Camacho, a reușit să extragă detalii de la această companie extrem de discretă. Reportajul descrie o echipă mixtă de veterani din industria nucleară și outsideri, dar și tensiunea nedeclarată dintre Centrus Energy și General Matter.

Conform relatării, Scott Nolan a căutat inițial o companie existentă în care să investească, dar ar fi concluzionat că designul de centrifuge folosit de Centrus nu este competitiv comercial — o afirmație care, dacă e adevărată, spune multe despre motivul pentru care a decis să construiască de la zero, în liniște, cu bani de la Peter Thiel.

Mai grav: sursele citate de Politico arată o discrepanță greu de ignorat în negocierile pentru cele 900 de milioane de dolari acordate fiecărei companii. General Matter ar fi oferit 355 de tone metrice de HALEU anual pentru acei bani. Centrus, cu aceeași sumă, a promis inițial doar 12 tone metrice anual, cu perspectiva unei creșteri ulterioare.

Bani egali de la contribuabili, pentru o ambiție de capacitate anuală de aproape 30 de ori mai mică — cine beneficiază de fapt de această alocare? Raportarea nu precizează explicit dacă cele 355 MTU sunt ținta imediată pentru 2029, dar diferența, așa cum a fost publicată, este uriașă și ridică întrebări firești despre criteriile reale folosite de DOE în distribuirea fondurilor.

Termenele care nu se aliniază cu urgența declarată

Centrus estimează prima sa capacitate nouă tot în 2029, în timp ce un raport din februarie plasează atingerea ratei complete de 12 tone anual abia după 2030. Ținând cont că DOE insistă că nu vor exista prelungiri ale interdicției în 2028, se explică de ce Reuters relatează presiunea Departamentului asupra companiilor să se miște mai rapid — dar rămâne întrebarea de ce planificarea inițială nu a ținut cont de acest termen încă din 2022, când sancțiunile au fost impuse.

Centrus merită totuși un merit real: este singura instalație din SUA licențiată de NRC (Comisia de Reglementare Nucleară) să producă uraniu la nivel HALEU, iar compania produce deja acest tip de combustibil de aproape trei ani. Compania a semnat și contracte de livrare concrete cu dezvoltatori de reactoare avansate — Radiant, X-energy și Antares — cu livrări țintite până la finalul acestui deceniu.

General Matter, potrivit aceleiași investigații Politico, ar fi semnat la rândul său contracte cu X-energy și Antares, plus o utilitate nenumită. Practic, cele două companii concurează pentru aceiași clienți finali, dar cu promisiuni de capacitate radical diferite.

Din cifrele făcute publice de Politico, doar una dintre cele trei companii de îmbogățire vizează, pe hârtie, o capacitate suficientă pentru a onora aceste livrări la scară comercială. Am semnalat anterior extinderea de producție de 560 de milioane de dolari a Centrus, nu întâmplător — compania beneficiază de preferință din partea guvernului american în raport cu enrichatorii cu capital străin, precum Orano sau GLE. Dar dacă Centrus vrea să-și păstreze poziția de lider al capacității de îmbogățire deținute și operate american, timpii de construcție trebuie să scadă dramatic, iar obiectivele trebuie ridicate semnificativ — altfel, miza strategică a „independenței nucleare” americane riscă să rămână doar un slogan bine finanțat.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)