Teheran și Sanaa, mobilizare simultană: cine trage sforile?

n timp ce presa occidentală mainstream tratează totul ca pe o simplă demonstrație de forță a unor regimuri disperate, realitatea de pe teren arată altceva: vineri, sute de mii de oameni au ieșit simultan în stradă la Teheran și Sanaa, într-o coordonare care ridică o întrebare simplă — este vorba despre o coincidență de calendar sau despre un semnal geopolitic transmis deliberat, în același moment, către aceeași adresă?

Oficial, cele două evenimente nu au nicio legătură directă. Dar cronologia lor paralelă, chiar în ziua în care președintele american Donald Trump declara că se află la un “moment critic” în privința războiului cu Iranul, spune o cu totul altă poveste despre cine controlează narativul din regiune.

Sanaa: pușca ridicată ca răspuns la o acuzație fără dovezi

În capitala Yemenului, susținători ai mișcării houthi Ansar Allah au ieșit în stradă înarmați cu puști, ridicându-le în aer în semn de sfidare. Protestul a fost, în mare parte, un răspuns la acuzația Arabiei Saudite potrivit căreia houthii ar fi vizat Mecca, cel mai sfânt loc al Islamului.

Liderii militari ai Ansar Allah au respins ferm această acuzație, în timp ce aliați ai Riadului, precum Pakistanul, au emis condamnări dure față de presupusa țintire. Ce nu se menționează suficient în relatările oficiale este că, până în acest moment, nu a fost prezentată public nicio dovadă concretă a tentativei de atac asupra Mecca. Acuzația rămâne, deocamdată, doar o acuzație — dar una suficient de gravă încât să scoată mulțimi înarmate în stradă.

Teheran: 313.000 de “mobilizați” și un mesaj direct pentru Washington

La Teheran, sute de mii de iranieni au participat la un marș masiv organizat de guvern. Potrivit Al Jazeera, Iranul susține că 313.000 de persoane au fost mobilizate în capitală ca parte a unei strategii de apărare mai ample, voluntari pregătiți pentru instruire și pentru eventuale crize viitoare.

Publicația DropSite News a numit acest eveniment cea mai mare demonstrație organizată de guvern de la declanșarea războiului dintre SUA, Israel și Iran, în februarie anul acesta. Imaginile arată mulțimi îmbrăcate în uniforme militare sau paramilitare, defilând alături de drone și sisteme de armament — pe aceleași străzi care, nu cu mult timp în urmă, erau bombardate de aviația americană și israeliană.

Comandantul Gărzii Republicane din Teheran, generalul Hassan Hassanzadeh, a afirmat că peste 600.000 de persoane s-au înregistrat pentru a primi instruire formală în mânuirea armelor și în tactici militare, pentru eventualitatea unei invazii terestre americane. Cifra, dacă e reală, nu este deloc întâmplătoare — vine exact în săptămâna în care Trump vorbește deschis despre o decizie majoră privind Iranul.

Cine beneficiază de acest joc al mesajelor paralele?

Demonstrația de la Teheran pare a fi răspunsul simbolic al Iranului la declarațiile lui Trump, care a spus că se află la un “moment critic”, cântărind fie lansarea unor noi atacuri masive, fie o cale diferită pentru a încheia conflictul. Trump a mai spus: “Am o decizie mare de luat. Vreau să intru și să îi anihilez [regimul iranian] sau nu? E o decizie mare. Orice se poate întâmpla cu mine.”

Presa de stat iraniană a promovat inclusiv participarea comunității creștine din Iran la marșul “Sacrifice for Iran”, un detaliu menit clar să construiască imaginea unei uniuni naționale totale în fața amenințării externe. Coincidență sau strategie de comunicare calculată cu precizie? Greu de crezut că un regim aflat sub presiune militară extremă ar lăsa la voia întâmplării exact acest tip de imagine, difuzată simultan de Press TV pe toate canalele.

Ce nu se spune despre narativul “colapsului” iranian

Pe tot parcursul conflictului, o bună parte din comentatorii mainstream occidentali au repetat, aproape mecanic, ideea că Iranul se află “în pragul colapsului” — un ecou fidel al declarațiilor optimiste, dar nefondate, ale oficialilor administrației Trump. Întrebarea firească este: după luni de bombardamente și atacuri intermitente din partea celei mai puternice armate din lume, unde este acest colaps promis?

Contextul mai larg merită reținut: aceste demonstrații paralele au loc într-un moment în care chiar rapoarte interne ale Pentagonului, publicate chiar în aceeași săptămână, confirmă că forțele și bazele americane din regiune sunt, în mare parte, în retragere. Iar Iranul și proxy-ii săi par să profite exact de acest vid pentru a-și afirma dominația asupra unor puncte-cheie de tranzit energetic global. Cine are, de fapt, inițiativa pe teren — și cine doar o pretinde în declarații publice — rămâne întrebarea pe care presa mainstream pare să o evite cu grijă.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)