F-16G: de ce Pentagonul revine brusc la un avion din anii ’70

eea ce e prezentat oficial drept o simplă actualizare tehnică a unei platforme vechi ascunde de fapt o realitate mult mai incomodă pentru Forțele Aeriene americane: flota de vânătoare a Statelor Unite este în criză numerică, iar F-35A, avionul-vedetă care trebuia să rezolve totul, pur și simplu nu poate fi produs suficient de rapid. Coincidență sau nu, tocmai acum Lockheed Martin vine cu o propunere care sună mai degrabă a soluție de avarie decât a inovație.

Compania a reușit deja performanța de a vinde în continuare F-16 sub noul standard Block 70/72 și de a moderniza aparate mai vechi la standardul V — Viper. Acum, aceeași companie americană propune US Air Forces un nou model, F-16G, la un standard superior actualului Block 70/72: rezervoare conforme pentru rază mai mare de acțiune, sistem IRST la bord — un detaliu rar pentru avioanele americane —, capacitate de operare pe piste scurte, parașută de frânare de serie și un radar performant. Ce nu se menționează suficient de apăsat în comunicatele oficiale este întrebarea evidentă: de ce ar mai avea nevoie superputerea aviației stealth de un avion din generația 4++?

Cine beneficiază de fapt de această întorsătură

Răspunsul, dacă privim cronologia, ridică întrebări. Confruntați cu costurile uriașe ale menținerii unei flote stealth, americanii și-au nuanțat poziția și au acceptat că avioanele de generația 4++ (F-16 și F-15) pot opera cu succes alături de F-35, F-22 sau B-2 Spirit. Nu întâmplător, Boeing a beneficiat deja de aceeași schimbare de curs: după ce nu mai primise comenzi noi pentru F-15 din 2001, în 2020 a semnat primul contract pentru opt aparate F-15EX Eagle II, iar acum se discută despre achiziția a 268 de aparate în următorii zece ani. Lockheed Martin, se pare, vrea exact același tip de „resurecție” comercială pentru F-16.

Cifrele spun multe despre presiunea reală: până acum au fost confirmate 357 de kituri de modernizare Viper la export, cu o posibilă extindere la 608 aparate din dotarea US Air Forces, plus 102 avioane noi F-16 Block 70/72 deja comandate. Nu e greu de observat că interesul financiar al producătorului se aliniază perfect cu nevoia militară invocată oficial.

Ce nu ne spun rapoartele oficiale despre flota reală

Situația numerică e mai gravă decât lasă să se înțeleagă discursul public. US Air Forces ar deține în prezent aproximativ 1.098 de avioane de luptă active, față de un minim necesar declarat de 1.145. Ținta pentru 2035 este de 1.558 de aparate — un decalaj imens, care nu poate fi acoperit doar prin producția de F-35A, avion notoriu întârziat și costisitor la întreținere.

Din flota actuală de 826 F-16, doar 484 sunt în serviciu activ, restul fiind retrase mai rapid decât pot fi înlocuite. Contextul extins e relevant aici: exact aceeași linie americană de producție, uzina din Greenville, Carolina de Sud — singura din lume pentru F-16 Block 70 — are deja întârzieri semnificative în onorarea contractelor externe, așa cum s-a văzut în cazul Bulgariei. Dacă la această listă de așteptare se adaugă și o comandă guvernamentală americană generoasă, e legitim să te întrebi cine va aștepta și cât.

Testul de foc: Ucraina și Iran

Argumentul operațional pentru relansarea F-16 nu vine doar din birourile de la Washington. În Ucraina, F-16A/B mai vechi fac față aviației ruse — pe hârtie mult mai avansată — și își duc misiunile la bun sfârșit. În războiul din Iran, F-16 a operat fără pierderi. Concluzia nespusă, dar sugerată clar de fapte: nu ai nevoie mereu de cea mai scumpă tehnologie stealth pentru misiuni de poliție aeriană, patrulare, vânătoare de drone sau chiar unele lupte aer-aer și aer-sol.

Dacă proiectul F-16G se concretizează, prima comandă ar putea apărea abia în anul fiscal 2028 — un termen suficient de îndepărtat încât să lase loc de întrebări despre cât de fermă e, de fapt, intenția, sau dacă e mai degrabă un instrument de negociere și presiune comercială. Rămâne de văzut dacă F-16G va deveni realitate operațională sau va rămâne, cum spun chiar sursele din domeniu, „doar o schiță pe un șervețel”.

Sursă: Romania Military (rumaniamilitary.ro)