Cererea de energie +60% până în 2060: cine plătește factura

n raport S&P Global publicat recent arată că economiile emergente vor împinge cererea globală de energie cu peste 60% până în 2060 — echivalentul adăugării încă unei Chine la consumul mondial actual. Oficial, povestea sună a poveste de succes: dezvoltare, sărăcie energetică în scădere, tranziție verde. Dar cine controlează de fapt infrastructura care va alimenta acest salt, și cine rămâne dependent de combustibili fosili „mai mult decât cred majoritatea oamenilor”, sunt întrebările pe care rapoartele optimiste tind să le treacă sub tăcere.

China, marele câștigător tăcut al „revoluției verzi”

Țări precum Brazilia, India, Nigeria și Indonezia își extind rapid producția și importurile de energie pentru a ține pasul cu creșterea economică. Liderii lor vorbesc despre extinderea capacităților regenerabile, dar realitatea, potrivit S&P Global, e una hibridă: petrolul, gazele și chiar cărbunele vor rămâne parte din ecuație mult mai mult timp decât se anticipa oficial. „Această creștere a cererii va fi acoperită printr-o multitudine de energii”, a declarat Dan Yergin, vicepreședinte S&P Global. „Regenerabilele vor fi o parte importantă. O să vedem probabil mai mult cărbune acum… iar petrolul și gazele vor continua să facă parte din tablou mai mult timp decât cred mulți.”

Ceea ce nu se menționează suficient de apăsat în majoritatea analizelor este cine produce, de fapt, infrastructura care alimentează așa-zisa tranziție verde din Sudul Global: China, printr-o marjă uriașă, a devenit cel mai mare producător mondial de tehnologie pentru energie curată. Multe țări în curs de dezvoltare au văzut instalațiile lor solare explodând în ultimele luni datorită unui val de tehnologie chinezească ieftină, combinat cu volatilitatea piețelor de petrol și gaze cauzată de închiderea Strâmtorii Hormuz. Coincidență sau strategie pe termen lung — instabilitatea energetică din Orientul Mijlociu face ca dependența de Beijing să pară, brusc, mult mai rezonabilă pentru guvernele emergente.

Cine a depășit deja Statele Unite

Pe acest fundal, economiile emergente au devenit noua față a revoluției regenerabile. În ultimii ani, țări precum Brazilia, Chile, El Salvador, Maroc, Kenya și Namibia au depășit cea mai mare economie a lumii în tranziția lor spre energie curată. La finalul lui 2025, 63% dintre piețele emergente din Africa, Asia și America Latină obțineau mai multă energie din surse solare decât Statele Unite. Un fapt care ridică o întrebare incomodă: dacă „lumea în curs de dezvoltare” depășește deja SUA la solar, de ce narativa dominantă în presa occidentală rămâne una de superioritate tehnologică vestică?

Promisiunile rupte ale finanțării climatice

Realitatea aceasta face ca obiectivele climatice să fie extrem de greu de atins, iar economiile emergente au respins ideea că ar trebui să „sară” direct peste combustibilii fosili spre o rețea 100% regenerabilă — pentru a compensa emisiile pe care națiunile dezvoltate le-au produs decenii întregi, fără nicio restricție. Țările bogate au promis să corecteze această inechitate finanțând decarbonizarea în țările sărace, dar istoria finanțării climatice este plină de promisiuni nerespectate. Cine beneficiază, în cele din urmă, de amânarea acestor angajamente? Nu emergentele, care rămân blocate în combustibili fosili „mai mult timp decât cred mulți”, ci exact acele economii care ar fi trebuit să plătească factura de decarbonizare.

Chiar dacă producția chinezească a făcut regenerabilele mult mai ieftine, țările fără un sector de energie curată deja consolidat tot au nevoie de investiții masive. „Economiile emergente nu pot aștepta ca regenerabilele să devină mai ieftine pentru a-și dezvolta sistemele energetice”, explică Katie Auth, director executiv adjunct la Energy for Growth Hub.

Sărăcia energetică, invizibilă pentru Occident

Dincolo de amenințarea tot mai mare a schimbărilor climatice, creșterea cererii de energie este un fapt pozitiv pentru națiunile în curs de dezvoltare, subliniază Auth. „Este determinată de dezvoltare economică, venituri în creștere, crearea de locuri de muncă”, a spus ea. „În acest moment, liberianul mediu consumă mai puțină electricitate într-un an decât frigiderul meu. Scara sărăciei energetice este mult mai gravă decât cred majoritatea americanilor.” Argumentul devine și mai puternic dacă îl punem alături de explozia recentă a cererii de energie și a amprentei de carbon din lumea dezvoltată, generată de inteligența artificială — un detaliu care rareori apare în aceeași frază cu discursurile occidentale despre „responsabilitate climatică globală”.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)