ABA își notează singură temele: cine controlează avocații din SUA?

rganizația care decide cine poate deveni avocat în Statele Unite este cercetată chiar de guvernul federal pentru un conflict de interese pe care mulți îl bănuiau de ani buni, dar pe care puțini au reușit să-l documenteze cu cifre. Ceea ce e prezentat oficial drept o simplă „revizuire administrativă” ascunde de fapt o întrebare mult mai incomodă: poate o instituție să se autoevalueze fără să se protejeze pe sine?

Consiliul Secției de Educație Juridică și Admitere în Barou al American Bar Association (ABA) urmează să se prezinte în fața unui panel consultativ federal pentru a-și apăra statutul de acreditor recunoscut de stat. Nu e o formalitate: acest statut îi dă puterea de a decide ce facultăți de drept au acces la ajutor financiar federal pentru studenți și, în majoritatea statelor, cine are dreptul să dea examenul de barou. Practic, recunoașterea federală transformă acest consiliu într-un portar cu putere aproape absolută asupra intrării în profesia juridică.

Ce a găsit Departamentul Educației

Luna trecută, Departamentul Educației a identificat numeroase nereguli de conformitate din partea consiliului și a recomandat retragerea recunoașterii acestuia. Printre concluzii: consiliul nu este suficient de „separat și independent” de ABA — o acuzație care, la o privire mai atentă asupra structurii organizaționale, nu surprinde deloc.

Consiliul nu este înregistrat separat față de ABA. Cele două organizații nu au coduri fiscale distincte și nu depun declarații fiscale separate. Mai mult, ABA are autoritatea de a modifica regulamentele interne ale consiliului — ceea ce înseamnă că principala organizație profesională a avocaților din SUA controlează chiar cadrul de guvernanță al propriului acreditor. Există, e drept, proceduri interne menite să izoleze deciziile individuale de acreditare de politica ABA. Dar cine beneficiază de fapt de aceste ziduri interioare dacă cele două entități sunt, în esență, aceeași instituție?

O problemă mult mai mare decât avocații

Ceea ce nu se menționează suficient în dezbaterea publică este că această entanglement structurală nu e un caz izolat. Un studiu care urmează să fie publicat în European Economic Review a analizat toți cei 25 de acreditori profesionali recunoscuți federal în SUA și legăturile lor cu asociațiile profesionale corespunzătoare. Rezultatul: 22 din 25 împart același cod fiscal, aceeași declarație fiscală consolidată sau aceeași identitate juridică unică.

Cifrele nu dovedesc că fiecare decizie de acreditare este viciată. Dar ridică un semn de întrebare structural: profesioniștii deja intrați în branșă au un interes direct ca accesul la profesie să rămână limitat — mai puțini avocați înseamnă salarii mai mari pentru cei existenți. Studenții și consumatorii, în schimb, ar beneficia de rute mai ieftine și mai inovatoare spre aceleași profesii. Cine controlează regulile jocului decide, de fapt, cine câștigă din el.

Cronologia care ridică întrebări: cazul educației la distanță

Un exemplu concret arată cât de flexibile pot fi „standardele de calitate” în funcție de interesele celor care le stabilesc. Până în 2018, ABA limita numărul de ore pe care un student la drept le putea acumula online la doar 15 din cele 83 necesare pentru licență. Consiliul a majorat apoi limita la o treime, iar după ce pandemia a demonstrat că învățământul la distanță funcționează, a mărit-o din nou, la jumătate. Coincidență sau nu, restricțiile s-au relaxat exact atunci când presiunea externă (pandemia) a devenit imposibil de ignorat — nu neapărat când dovezile pedagogice au apărut brusc. Studenții meritau ca această decizie să fie luată de o instituție structural independentă de profesia care beneficiază direct de barierele de intrare create de aceste restricții.

Portița din 1991 și reformele propuse

Reglementările federale cer deja ca acreditorii să fie separați și independenți de organizațiile profesionale afiliate. Însă o prevedere de tip „bunic” exceptează acreditorii recunoscuți continuu din 1 octombrie 1991, iar o altă prevedere permite partajarea de personal, sedii și echipamente. Nu e o coincidență că majoritatea acreditorilor profesionali consacrați precedă acest termen-limită — pentru ei, independența formală a fost, practic, opțională timp de decenii.

Departamentul Educației a propus eliminarea ambelor excepții. Schimbările propuse ar interzice și personalului asociațiilor profesionale să facă parte din organele decizionale ale acreditorilor, ar impune bugete stabilite independent și ar obliga la divulgarea afilierilor organizaționale.

Sunt reforme importante, dar autorul studiului susține că nu merg suficient de departe. Fiecare acreditor ar trebui să fie obligat să se înregistreze separat și să depună propria declarație fiscală. Cel puțin 60% dintre membrii consiliului de conducere al unui acreditor ar trebui să fie independenți de asociația afiliată, astfel încât un singur post vacant sau o singură abținere să nu poată transfera controlul. Și nicio asociație profesională nu ar trebui să furnizeze mai mult de 15% din veniturile unui acreditor — un prag inspirat din regulile internaționale de independență a auditorilor.

Expertiza nu exclude independența

Criticii vor spune că acreditarea necesită expertiză de specialitate din interiorul profesiei. E adevărat, iar experții pot juca un rol consultativ important fără să creeze un conflict de interese. Acreditorii separat înregistrați din domeniile asistenței medicale, sănătății publice și medicinei naturiste, incluși în studiu, arată că independența și expertiza pot coexista perfect.

Întrebarea centrală pe care membrii panelului federal trebuie să și-o pună este simplă: poate un acreditor să fie cu adevărat independent atunci când nu are existență juridică separată de asociația profesională pe care o reglementează? Răspunsul, spun autorii studiului, e evident: nu. Rămâne de văzut dacă instituțiile americane vor avea curajul să tragă concluziile logice — sau dacă, la fel ca de atâtea ori, cel care își notează propriile teme va primi, din nou, notă de trecere.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)