Trump și regimul Rodríguez: apropierea care nu are explicație clară

n sondaj publicat de firma venezueleană Meganálisis arată ceva ce rapoartele oficiale de la Washington sau Caracas nu pun niciodată în context: majoritatea covârșitoare a venezuelenilor spun că nu înțeleg — și nu au încredere — în relația tot mai amiabilă dintre administrația Trump și regimul socialist condus în prezent de Delcy Rodríguez. Cine beneficiază de această apropiere neașteptată, în timp ce populația de la firul ierbii se declară „confuză” și „revoltată”?

Este primul studiu al Meganálisis de la dublul cutremur devastator care a lovit Venezuela pe 24 iunie 2026. Potrivit ultimului bilanț comunicat chiar de regimul socialist — cifră care, așa cum vom vedea, e privită cu maximă suspiciune de propriii cetățeni — seismele au lăsat în urmă 6.125 de morți și aproape 61.000 de răniți. Sondajul a fost realizat între 18 și 28 iulie, pe un eșantion cu o marjă de eroare de 2,84%.

Confuzie, dezamăgire, indignare — trei cuvinte, un tipar

Când Meganálisis a întrebat direct ce simt participanții față de sprijinul continuu pe care administrația Trump îl acordă unor figuri-cheie ale regimului, precum „președinta interimară” Delcy Rodríguez, între 69,9% și 77,5% dintre respondenți au ales cuvintele „confuz”, „dezamăgit” și „revoltat”. Nu e un detaliu minor — e un semnal că narativul oficial din SUA privind Venezuela nu se potrivește deloc cu percepția populației care trăiește efectiv sub acest regim.

Context extins, pentru cei care nu urmăresc dosarul de aproape: apropierea dintre Washington și Rodríguez a devenit vizibilă abia după arestarea dictatorului Nicolás Maduro, pe 3 ianuarie 2026. Cronologia ridică întrebări firești — de ce o administrație americană ar cultiva relații amiabile tocmai cu succesoarea unui regim pe care l-a demonizat ani de zile? Meganálisis vorbește despre o „severă criză de credibilitate”, iar 57,7% dintre respondenți spun că nu mai înțeleg deloc care sunt obiectivele reale ale Statelor Unite în Venezuela.

Un cutremur, un regim, o gestionare pusă sub semnul întrebării

„În urma cutremurelor din 24 iunie 2026, starea emoțională a populației este structural marcată de indignare, neputință și tristețe”, notează Meganálisis. Între 70,5% și 80,2% dintre respondenți au declarat că resimt exact aceste sentimente. Un covârșitor 98,4% consideră numărul morților drept elementul cel mai dureros al tragediei, urmat de suferința familiilor, trupurile pierdute sub dărâmături, copiii rămași orfani și mamele care și-au pierdut copiii.

Aproximativ nouă din zece venezueleni condamnă sau nu au încredere în modul în care regimul a gestionat dezastrul. Studiul identifică „eșecuri etice în managementul crizei” drept principalul motor al nemulțumirii — iar opt din zece respondenți cred că multe dintre decese ar fi putut fi evitate. Potrivit datelor, 95,4% dintre venezueleni resimt indignare față de ce s-a întâmplat după cutremure, indignare alimentată de „întârzierile operaționale ale guvernului” și de „comportamentul inacceptabil al autorităților”.

Cine controlează informația, controlează narativul

Reacția regimului socialist la dezastrul natural a fost primită aproape unanim negativ: 91,6% dintre respondenți consideră răspunsul regimului „foarte slab” sau „slab”, iar 95,9% spun că Delcy Rodríguez și regimul ar fi putut face mult mai mult în orele și zilele imediat următoare tragediei.

Ce nu se menționează suficient în relatările oficiale este sursa reală a informației pentru populație: 86,2% dintre respondenți spun că au aflat despre cutremure de pe rețelele sociale, iar 67,3% spun că de acolo au obținut „foarte multă” informație. În contrast, 93% spun că au primit puțină sau foarte puțină informație de la regim, iar 94,1% declară că nu au încredere în informațiile oficiale primite. „Pentru public, comunicările oficiale au încetat să mai fie o sursă de informație tehnică și au devenit un vehicul de dezinformare sponsorizată de stat”, scrie Meganálisis — o concluzie care ar trebui să dea de gândit oricui urmărește cum funcționează propaganda de stat în regimuri autoritare, indiferent de continent.

Solidaritatea cetățenească, în contrast cu neîncrederea în stat

Spre deosebire de neîncrederea masivă în regim, între 80% și 90% dintre respondenți și-au exprimat admirația față de solidaritatea și generozitatea manifestate de compatrioții lor și de comunitatea internațională. „Este remarcabil spiritul civic al poporului venezuelean, reflectat în solidaritate, generozitate și capacitate de auto-organizare, în sinergie cu sprijinul comunității internaționale”, notează studiul.

Iar aici apar cele mai grave acuzații din sondaj — acuzații, nu fapte stabilite: 98,3% dintre respondenți spun că cel mai revoltător lucru descoperit a fost furtul și jaful comis de militari și polițiști printre dărâmăturile clădirilor prăbușite. 97,4% acuză regimul de obstrucționarea ajutoarelor pentru populație, 97,1% vorbesc despre forțe de ordine „căutând bani și seifuri aparținând chaviștilor”, iar 96,9% acuză obstrucționarea sosirii echipelor internaționale de salvare.

Coincidență sau nu, toate aceste acuzații converg spre o singură concluzie incomodă: în timp ce populația venezueleană suferă și cere transparență, relația diplomatică dintre Washington și Caracas pare să urmeze o logică proprie, greu de explicat prin prisma discursului public oficial.

Sursă: Breitbart News (breitbart.com)