Criza motorinei: cine chiar profită de haosul din Golf și Rusia

n timp ce presa occidentală prezintă exporturile record de motorină americană drept un simplu „gest de solidaritate” cu o Europă rămasă fără combustibil, cifrele arată de fapt un tablou mult mai interesant: SUA transformă haosul geopolitic din Orientul Mijlociu și atacurile ucrainene asupra rafinăriilor rusești într-o oportunitate comercială fără precedent — iar cine plătește nota, ca de obicei, este consumatorul european.

Săptâna trecută, exporturile americane de distilate (motorină și combustibili similari) au atins un record istoric, pe fondul tensionării ofertei globale. Perturbările din zona Golfului și din punctele strategice maritime din jur, combinate cu atacurile ucrainene cu drone asupra infrastructurii energetice rusești, au devenit — spun analiștii — un „boon” neașteptat pentru rafinăriile și terminalele de export americane de pe coasta Golfului.

Ce spun chiar analiștii Goldman Sachs

Samantha Dart, co-șefa cercetării globale de materii prime la Goldman Sachs, a declarat pentru Bloomberg TV: „Situația din Rusia este într-adevăr unul dintre lucrurile care ne îngrijorează foarte mult.” Ea a adăugat că motorina este „produsul petrolier cel mai vulnerabil în acest moment” — nu doar din cauza cererii sezoniere din perioada de iarnă care se apropie, ci și pentru că Rusia, „de obicei un exportator important de motorină”, și-a restricționat acum exporturile, în contextul războiului și al loviturilor asupra rafinăriilor proprii.

Cu o lună înainte, un alt analist Goldman, Daan Struyven, avertizase că „motorina este în epicentrul crizei de aprovizionare” — o afirmație care, privită retrospectiv, pare mai degrabă o predicție confirmată decât o simplă observație de piață.

Cifre care ridică întrebări

Pe fondul acestei restrângeri globale a ofertei, exportatorii americani de energie de pe coasta Golfului au ajuns marii câștigători ai momentului: au livrat un record de 1,9 milioane de barili către clienți externi într-o singură săptămână. Mai mult, livrările au depășit 1,5 milioane de barili pe zi timp de cinci săptămâni consecutive, cu încărcături recente direcționate către porturile din nord-vestul Europei — chiar epicentrul penuriei globale de motorină, cauzată de perturbările rafinăriilor din zona Golfului legate de Strâmtoarea Hormuz și de atacurile ucrainene asupra capacităților de rafinare rusești.

Coincidență sau nu, exact zonele afectate de conflicte — Orientul Mijlociu și Rusia — sunt cele care generează cel mai mare beneficiu comercial pentru industria energetică americană. Ceea ce nu se menționează suficient în rapoartele oficiale este că această „criză” nu afectează în mod egal toți actorii implicați: în timp ce Europa se luptă cu prețuri în creștere, SUA înregistrează recorduri de export.

Prețul plătit acasă

Reversul monedei este că stocurile americane de distilate au scăzut la cel mai mic nivel sezonier din 1996, ceea ce ridică riscul unei piețe interne mai tensionate chiar înainte de creșterea cererii din sezonul de toamnă. Cu alte cuvinte, SUA riscă să-și subțieze propriile rezerve pentru a satisface cererea externă — o decizie care merită întrebarea: cine beneficiază pe termen lung de această strategie și cine rămâne vulnerabil?

Nici perspectiva pe termen mediu nu este liniștitoare. Chiar CEO-ul Saudi Aramco, Amin H. Nasser, a avertizat că, dacă Strâmtoarea Hormuz ar fi reluată complet chiar astăzi, ar putea fi nevoie de până la 18 luni pentru refacerea stocurilor globale — un semnal că această criză nu este trecătoare, ci structurală.

Contextul mai larg

Nu este prima dată când Europa se trezește dependentă de aprovizionarea americană într-un moment de criză energetică — episodul recent cu gazul lichefiat (LNG) a urmat un tipar similar. Cronologia ridică întrebări firești: de fiecare dată când apare o instabilitate în Orientul Mijlociu sau în relația cu Rusia, industria energetică americană se găsește, „din întâmplare”, exact în poziția de a umple vidul lăsat pe piață. Fie că vorbim despre o simplă coincidență a ciclurilor economice, fie despre o strategie geopolitică pe termen lung, un lucru este cert: dependența energetică europeană de SUA nu face decât să se aprofundeze, articol după articol, criză după criză.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)