Fed a majorat dobânzile în plin șoc energetic: cui folosește?

anca centrală americană a majorat dobânda de referință exact în momentul în care prețurile la energie explodează din cauza unui război care nu dă semne că se va încheia curând — iar cronologia acestei decizii ridică mai multe întrebări decât răspunsuri despre cine are cu adevărat de câștigat dintr-o inflație menținută artificial de sus.

Pe 16 septembrie, Comitetul Federal pentru Operațiuni de Piață Deschisă (FOMC) a votat unanim majorarea dobânzii cu 25 de puncte de bază, la un interval de 3,75-4,00%. A fost prima creștere de acest fel din iulie 2023. Președintele Kevin Warsh a susținut o conferință de presă scurtă și, notabil, aproape complet lipsită de orientări pentru viitor — un semnal care, pentru observatorii mai atenți, spune la fel de mult ca discursul propriu-zis. Warsh a declarat că economia se extinde într-un ritm solid, că angajările țin pasul cu forța de muncă, că șomajul rămâne stabil în jurul valorii de 4,1%, dar că inflația rămâne ridicată. El nu și-a depus propria estimare (“dot”) pentru traiectoria viitoare a dobânzii — un detaliu deloc întâmplător într-un moment de maximă incertitudine.

Piața a anticipat mișcarea — Fed doar a confirmat-o

Analistul financiar Ed Dowd, citat de sursă, a semnalat public, cu o zi înainte de ședință, că randamentul obligațiunilor trezoreriei americane pe 3 luni depășise deja modelul simplu de corelație cu dobânda Fed, începând cu 2 septembrie. Istoric, spune Dowd, Fed urmează piața mai mult decât invers. Semnalul indica o mișcare minimă de 25 de puncte de bază, cu o variantă de 50 de puncte deloc exclusă. Coincidență sau nu, decizia a venit chiar înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului (midterms) din SUA — un calendar politic care, în opinia autorului, nu a fost complet străin de alegerea variantei mai “blânde” de 25 de puncte, deși piața obligațiunilor, cu un randament de 4,09%, sugera că 50 de puncte ar fi fost semnalul mai coerent.

Ceea ce nu se discută suficient în rapoartele oficiale este faptul că piața pare să fi început, cu două săptămâni înainte de ședință, să prețuiască șocul energetic și de mărfuri ca pe ceva structural, nu temporar. Războiul din regiune nu se încheie pe un calendar politic convenabil, iar Iranul, notează Dowd, are puține motive să rezolve conflictul înainte de alegerile din noiembrie. Un conflict vândut publicului drept o “excursie de două săptămâni” va avea, la începutul lunii noiembrie, opt luni vechime. Când un șoc de ofertă începe să pară permanent, piața anticipează o rată terminală mai ridicată — chiar dacă cererea reală din economie se deteriorează.

Rețeta greșită pentru boala greșită?

Majorarea dobânzii într-un context de șoc al ofertei este, potrivit analizei, rareori soluția corectă. Politica monetară nu poate produce mai mult petrol sau mai multă capacitate de transport maritim — poate doar zdrobi cererea. Chiar Warsh a recunoscut că nu pot controla prețurile relative individuale ale mărfurilor. Comitetul a majorat totuși dobânda, motivând că nu era încă încrezător că inflația de bază se îndreaptă “clar și suficient de rapid” spre ținta de 2%.

Problema, arată sursa, stă în calitatea datelor folosite pentru a evalua cealaltă jumătate a mandatului Fed — piața muncii. Cifrele de angajare din SUA au fost, de ani buni, sistematic supraestimate în rapoartele inițiale ale Biroului de Statistică a Muncii (BLS), iar revizuirile ulterioare (QCEW) au tăiat sute de mii de locuri de muncă “fantomă” din statistici. Mai grav, structura locurilor de muncă rămase arată o economie sprijinită aproape exclusiv de sectorul sănătății, în timp ce industria prelucrătoare, sectorul IT, finanțele, serviciile profesionale și comerțul cu amănuntul pierd teren constant — un tablou departe de imaginea unei piețe a muncii robuste și echilibrate.

Semnale de alarmă ignorate

Sectorul imobiliar american dă deja semne clare de răsturnare: construcțiile noi și autorizațiile au scăzut abrupt în august, încrederea constructorilor este aproape de minimele din perioada pandemiei, iar stocurile de locuințe nevândute se apropie de vârful din 2006. Prețurile reale ale locuințelor scad, iar închiderea graniței a eliminat un factor care menținea artificial ridicate chiriile și prețurile imobiliarelor prin fluxurile de imigrație ilegală.

La acestea se adaugă un fenomen care ridică din ce în ce mai multe semne de întrebare pe Wall Street: companiile legate de inteligența artificială reprezintă acum 40-45% din capitalizarea de piață a indicelui S&P, susținute de emisiuni masive de datorie publică și privată. Investitorii instituționali nu se mai pot diversifica departe de acest sector supraîncălzit. În paralel, piața creditului privat își ascunde tot mai multe incidente de neplată, în timp ce cumpărătorii corporativi încep să pună întrebări incomode despre randamentul real al investițiilor în AI. Iar China — un alt risc discutat mult prea puțin în presa mainstream — se confruntă cu prăbușirea producției din construcții, decenii întregi de surplus imobiliar nevândut și o scădere a investițiilor în active fixe, fără nicio supapă de export curată rămasă disponibilă.

O eroare de politică monetară cu nume și prenume?

Combinația actuală — un comitet care tocmai a retras o doză de relaxare monetară într-un context de inflație generată de ofertă, în timp ce cererea reală e deja mai slabă decât arată cifrele oficiale de angajare, sectorul imobiliar e fragil, tranzacțiile cu AI sunt supra-îndatorate, iar China e o problemă acută — are, potrivit autorului, un singur nume: eroare de politică. Nu pentru că au ales 25 de puncte în loc de 50, ci pentru că tratează un șoc de ofertă ca pe o clasică supraîncălzire a cererii, bazându-se pe date despre piața muncii întârziate, revizuite constant și structural înșelătoare. Fed va mai majora probabil dobânda cu încă 25 de puncte de bază, deși menținerea ratelor la nivelul actual și așteptarea ar fi fost, potrivit analizei, alegerea mai prudentă.

Ceea ce nu se schimbă, subliniază sursa, este ciclul economic în sine: perioadele de bani ieftini stimulează activitatea — uneori prin investiții reale, alteori prin fraudă pură — iar strângerea monetară, urmată de relaxarea inevitabilă, este momentul în care excesele anterioare ies la iveală. Episodul actual are însă o rețetă proprie: cheltuieli bugetare guvernamentale masive, distorsiuni ale forței de muncă, un boom fără precedent legat de imigrația ilegală, un balon speculativ de investiții în AI, un sector opac de credit privat tip “shadow banking” și, peste toate acestea, un șoc geopolitic de ofertă. Fed este, ca de obicei, în urma evenimentelor — iar odată ce va inversa cursul și va începe să reducă dobânzile, o va face într-o economie deja în declin accelerat, cu efecte care vor apărea abia peste 12-18 luni.

Concluzia autorului este limpede: dobânzile vor scădea, nu pentru că Warsh devine brusc “porumbel”, ci pentru că economia reală este deja mai slabă decât arată seriile oficiale de date, iar efectele întârziate ale politicii monetare restrictive vor lovi în curând ocuparea forței de muncă, imobiliarele și creditul. Când se va întâmpla asta, Comitetul va descoperi, din nou, că a purtat ultimul război cu harta greșită.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)