Ultimatumul lui Trump pentru Iran: coincidență cu alegerile SUA?

n ultimatum lansat de la tribuna ONU, chiar în perioada în care petrolul venezuelean devine „marfă de troc” geopolitic, ridică o întrebare simplă: cui folosește de fapt amânarea unei decizii finale privind Iranul până după alegerile americane de la jumătatea mandatului? Declarația nu e întâmplătoare, iar cronologia merită urmărită cu atenție.

În discursul susținut în fața Adunării Generale a ONU, președintele american Donald Trump a afirmat: „Alții au vorbit, eu am acționat. Alții au vorbit despre pace, eu am făcut pace.” Ținta principală a rămas Republica Islamică Iran, acuzată că ar fi răspândit „moarte, carnagiu și haos”. Trump a susținut, fără a prezenta dovezi, că peste 72.000 de cetățeni iranieni ar fi fost uciși de propriul guvern — o cifră care, notează observatorii, tot crește de la un discurs la altul.

„Îi trimit în iad sau fac o înțelegere”

Trump a declarat că flota navală iraniană „zace acum la fundul mării”, că economia țării este „complet distrusă” și că multe dintre capacitățile militare, inclusiv radarele, ar fi „inexistente”. Totuși, amenințarea nucleară rămâne, potrivit lui, „linia roșie” care nu poate fi ignorată. El a susținut că operațiunea denumită „Epic Fury” ar fi „distrus programul nuclear iranian sub munți de moloz” — deși, paradoxal, insistă în continuare că Iranul rămâne o amenințare atomică.

Un detaliu ce nu trebuie trecut cu vederea: Trump a afirmat că Teheranul ar fi construit o rachetă capabilă să lovească Europa, laudă pe care liderii iranieni ar fi făcut-o public. Este chemarea implicită adresată europenilor — care, până acum, au refuzat să se alăture unei misiuni militare în strâmtoarea Ormuz — de a lua notă. „Am o decizie mare de luat… se va face o înțelegere cu Iranul, sau anihilez Republica Islamică și o fac rapid? Îi trimit în iad, fără nicio șansă de supraviețuire?”, a spus președintele american.

Cine beneficiază de fapt de această incertitudine prelungită? Chiar Trump a oferit un indiciu: „Cred că vom face o înțelegere imediat după alegeri, pentru că nu are sens să nu o facă. Ei așteaptă să vadă cum mă descurc la alegerile de la jumătatea mandatului.” Declarația plasează, practic, soarta unei națiuni întregi în calendarul electoral american — o coincidență de calendar care ridică, cel puțin, semne de întrebare despre cine controlează cu adevărat ritmul evenimentelor.

Petrolul, Venezuela și „prada cuceritorului”

Trump a mai declarat, direct în timpul secțiunii dedicate Iranului, că nu dă „niciun credit” alegerilor din SUA, susținând că nici măcar nu se gândește la ele — o afirmație greu de reconciliat cu mențiunea explicită a calendarului electoral cu doar câteva fraze mai devreme. În același timp, a lansat un ultimatum global: toate națiunile să se alăture SUA în izolarea totală a Iranului, promițând că decizia „se va face, și se va face rapid”.

Delegația iraniană a părăsit sala chiar în momentul în care Trump a abordat subiectul Iranului, rămânând un singur membru de rang inferior în sală — un gest diplomatic care spune, poate, la fel de multe ca discursul în sine.

Discursul s-a extins apoi spre alte „succese” de politică externă, bazate pe pârghii economice și amenințarea permanentă a tarifelor. Referindu-se la Venezuela, Trump a subliniat că resursele combinate ale SUA și Venezuelei ar reprezenta „60% din petrolul lumii” — un procent care ar putea reduce prețurile energiei la nivel global. După invazia militară americană din Venezuela și înlăturarea lui Maduro, președintele a declarat fără ocolișuri: „Prada aparține învingătorului.” Context extins care nu apare în relatările oficiale: controlul asupra a peste jumătate din rezervele mondiale de petrol printr-o singură mișcare geopolitică nu este un detaliu minor — este o redesenare a hărții energetice globale, exact în perioada în care prețurile carburanților explodează inclusiv în Europa.

Ucraina, Groenlanda și „superinteligența”

Despre războiul din Ucraina, Trump a susținut că un acord de pace va veni „mai repede decât înțelege lumea”, afirmând că Washingtonul lucrează îndeaproape cu ambele părți, epuizate de conflict.

Referitor la Groenlanda, președintele american a fost tranșant: „Niciun adversar al SUA nu va mai avea voie să stabilească o prezență militară în Groenlanda sau să facă investiții sensibile acolo fără aprobarea noastră scrisă. Vom construi două baze militare majore.” La mai puțin de o oră după ce a părăsit scena ONU, Trump a semnat acordul de securitate cu Danemarca și Groenlanda — o rapiditate care sugerează că negocierile fuseseră deja finalizate cu mult înainte de discursul public.

Pe tema inteligenței artificiale, Trump a respins ceea ce a numit „un plan globalist” de control al tehnologiei, insistând că termenul „artificial” ar trebui înlocuit oficial cu „super” în toate documentele americane. „SUA conduce lumea în domeniul super-inteligenței și va continua să o facă în siguranță și responsabil”, a spus el.

Pe marginea discursului, secretarul de stat Marco Rubio a declarat pentru NBC că administrația rămâne deschisă unei diplomații directe cu Iranul: „Suntem deschiși la asta. Nu cred că e programat ceva în acest moment, dar suntem cu siguranță deschiși, mai ales dacă există perspectiva de a duce la ceva pozitiv.” Un oficial de rang înalt al Casei Albe a precizat că discursul va aborda „multe probleme neglijate, în mod cinic, de administrațiile trecute”.

Pe agenda zilei s-au mai regăsit întâlniri bilaterale cu premierul britanic Andy Burnham, premierul japonez Sanae Takaichi, președintele ucrainean Volodymyr Zelensky, precum și participarea la evenimentul „Shield of the Americas” alături de lideri latino-americani. Nu în ultimul rând, întâlnirea programată pentru mai târziu în săptămână cu omologul chinez Xi Jinping este așteptată cu mare atenție de investitori — Bloomberg News relatează că Beijingul ar putea oferi licențe suplimentare de export pentru pământuri rare, o monedă de schimb geopolitică ale cărei implicații depășesc cu mult subiectul aparent tehnic al discuției.

În fundal, tensiunile din Golf rămân ridicate: conflictul extins cu houthii din Yemen a lovit deja infrastructura petrolieră, iar coaliția saudită cere ajutor militar urgent partenerilor săi. Deocamdată, Trump a evitat să se implice direct — o altă decizie ale cărei motive reale rămân, cel puțin oficial, neexplicate.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)