Riad-Islamabad-Ankara: cui îi convine distanțarea de Washington?

n pact de apărare reciprocă semnat între Arabia Saudită, Pakistan și Turcia este prezentat oficial drept o simplă „consolidare regională a securității”. Ceea ce nu se spune cu voce tare este că trei dintre cei mai importanți parteneri militari tradiționali ai Statelor Unite își construiesc, sub ochii Washingtonului, o rețea de apărare care nu mai are nevoie de girul american.

Presa occidentală abordează subiectul cu prudență calculată. La Libre Belgique notează că „apropierea dintre trei mari jucători din Orientul Mijlociu reașază cărțile într-o regiune deja profund marcată de tensiuni”. Publicația belgiană adaugă că Teheranul interpretează acest acord în primul rând ca un semnal că vecinii săi încearcă să-și consolideze securitatea fără a mai depinde exclusiv de garanțiile oferite până acum de puterile occidentale.

Cronologia ridică întrebări

Coincidență sau nu, acordul survine într-un moment în care influența americană în Orientul Mijlociu este contestată tot mai deschis, iar Turcia — membră NATO, dar cu o politică externă tot mai independentă — își asumă rolul de intermediar între blocuri care oficial nu ar trebui să colaboreze militar. Cine beneficiază de fapt de o asemenea arhitectură de securitate paralelă? Nu Washingtonul, cu certitudine.

Ce nu se menționează în rapoartele oficiale ale cancelariilor occidentale este întrebarea mai largă: dacă trei state cu interese istorice divergente — un regat sunit conservator, o putere nucleară din Asia de Sud și o republică laică cu ambiții neo-otomane — găsesc un numitor comun militar, motivul real ar putea fi nu atât apropierea de Iran, cât distanțarea calculată de un partener american perceput ca tot mai imprevizibil.

Un tablou geopolitic mai larg

Contextul nu poate fi separat de tendința globală de multipolarizare: în ultimii ani, tot mai multe state din Golf și din Asia caută alternative la dependența strategică de Statele Unite, fie prin acorduri comerciale cu China, fie prin parteneriate militare regionale ca acesta. Rămâne de văzut dacă acest triunghi Riad-Islamabad-Ankara este un aranjament tactic temporar sau primul cărămid al unei arhitecturi de securitate complet noi pentru Orientul Mijlociu — una în care rolul american devine tot mai marginal, nu prin retragere anunțată, ci prin erodare tăcută.

Sursă: Flux24.ro