Amnistia Spaniei pentru migranți: repetă istoria 2015?

n avertisment venit direct de la un premier european în funcție ar trebui să dea de gândit oricui urmărește cu atenție dosarul migrației din Uniunea Europeană — și totuși, propunerea Spaniei de a acorda amnistie migranților fără forme legale a trecut aproape neobservată în presa mainstream românească.

Premierul suedez Ulf Kristersson a declarat pentru Financial Times că amnistia propusă de guvernul spaniol ar putea duce Europa la o repetare a crizei migrației din 2015 — momentul în care Angela Merkel a deschis frontierele Germaniei, decizie care avea să remodeleze harta politică a continentului pentru un deceniu. Kristersson a numit inițiativa spaniolă „o idee foarte proastă” și a insistat că statele europene „trebuie să fie în continuare foarte, foarte atente” să nu adopte politici care ar putea declanșa un nou val necontrolat de migrație.

Ce nu se spune în rapoartele oficiale

Comparația cu 2015 nu e întâmplătoare, iar faptul că vine chiar de la un lider de guvern — nu de la un comentator marginal — merită observat. Coincidență sau nu, discuția reapare exact în perioada în care presiunea migratorie la frontierele externe ale UE crește din nou, iar statele din nordul și estul Europei își consolidează politicile de restricționare.

Cine beneficiază de o astfel de amnistie? Oficial, argumentul Madridului ține de necesități economice și de integrare a forței de muncă existente deja pe teritoriul spaniol. Dar cronologia ridică întrebări: o măsură de amploare, cu potențial efect de „chemare” pentru noi valuri de migranți dinspre Africa și Orientul Mijlociu, este anunțată fără o coordonare vizibilă la nivelul blocului comunitar — exact genul de decizie unilaterală care, în 2015, a lăsat restul Uniunii să gestioneze consecințele unei alegeri luate la Berlin.

Context mai larg: cine plătește factura politică

Nu întâmplător, țările din estul Europei — inclusiv România, direct expusă fluxurilor de tranzit și presiunilor la frontiera externă — au fost cele mai vocale critice ale gestionării crizei din 2015. Ceea ce nu se menționează suficient în dezbaterea publică este că orice decizie similară luată azi la Madrid ar putea, din nou, transfera costurile politice și sociale către state care nu au fost consultate în procesul de decizie.

Rămâne de văzut dacă avertismentul lui Kristersson va fi ascultat la Bruxelles sau va fi tratat, ca de multe ori, drept o simplă notă de subsol într-o dezbatere mult mai amplă despre viitorul politicii migratorii europene.

Sursă: Flux24.ro