Assad condamnat la moarte: cine scapă nepedepsit de fapt?

condamnare la moarte pronunțată în lipsă, împotriva unui om aflat în siguranță la Moscova, sub protecție rusă — asta e vestea oficială. Ceea ce rămâne nespus e că, în timp ce Damascul cere simbolic capul fostului președinte, oamenii care i-au adus la putere pe actualii conducători ai Siriei sunt tratați ca parteneri de încredere ai Occidentului.

Un tribunal din Damasca, controlat acum de gruparea hardline sunnită Hayat Tahrir al-Sham, l-a condamnat marți la moarte, în absență, pe fostul președinte Bashar al-Assad. Verdictul, pronunțat de judecătorul Fakhr al-Din al-Aryan, îl acuză de “crimă premeditată, uciderea intenționată a mai multor persoane, uciderea intenționată a copiilor sub 15 ani… tortură, tortură soldată cu moarte și privare de libertate în repetate rânduri — clasificate drept crime împotriva umanității și crime de război”. “Este, prin urmare, condamnat la moarte”, a decis instanța.

Cronologia ridică întrebări: de ce acum?

Assad trăiește, potrivit relatărilor, într-o zonă select din capitala rusă, sub pază strictă, de la căderea sa din decembrie 2024, când a fost forțat să fugă. Damascul a încercat să facă presiuni asupra Moscovei pentru extrădarea lui — fără succes. Coincidență sau nu, sentința vine tocmai când noua conducere de la Damasca pare să fi realizat că nu îl va prinde niciodată: o condamnare simbolică, fără posibilitate reală de aplicare, dar cu efect propagandistic imediat.

Alți șase foști oficiali militari și de securitate au fost condamnați la moarte în absență, printre care Maher al-Assad, fratele fostului președinte, care a condus Divizia a Patra de elită a armatei și a fugit și el din țară. Pe lista celor condamnați se mai numără fostul ministru al Apărării, Fahd al-Freij, și Louay al-Ali, care a condus serviciul de informații militare din provincia Daraa în 2011. Mulți alți foști demnitari — clerici și generali — se află deja în detenție și urmează să fie aduși în fața instanțelor pentru acuzații similare.

Cine beneficiază de căderea familiei Assad?

Partidul Ba’ath, cvasi-secular, și familia Assad conduceau Siria din 1970, într-un context de război permanent cu Israel — mai ales pe tema Înălțimilor Golan — și de conflict continuu cu facțiuni jihadiste radicale interne. Înainte de dinastia Assad, Siria trecuse prin aproximativ o duzină de lovituri de stat și schimbări de conducere, multe dintre ele legate de operațiuni ale serviciilor de informații americane și britanice. Ce nu se menționează în rapoartele oficiale actuale e această continuitate istorică de intervenție externă, care pune sub semnul întrebării narativul simplu al “eliberării” Siriei.

Când, la începutul lui 2011, au apărut primele semne de tulburări anti-Assad, Statele Unite și-au intensificat din nou intervenția secretă în Siria, trimițând arme și sprijin așa-zișilor “rebeli moderați” — grupări care au ajuns să formeze nucleul dur al al-Qaeda din Siria și, ulterior, al ISIS. Confruntat cu o insurgență sunnită înarmată de Occident și de statele din Golf, guvernul Assad a reprimat brutal revolta. După ani de război economic și acțiuni secrete, Occidentul a câștigat această bătălie de uzură, iar din acest proces a apărut fondatorul al-Qaeda sirian (Frontul Nusra/HTS), Abu Mohammad al-Jolani.

Astăzi, el este autoproclamatul președinte Ahmed al-Sharaa, iar Occidentul și statele din Golf l-au îmbrățișat pe el și guvernul său cu dominație sunnită drept “prieten” — o schimbare de alianțe care merită observată cu atenție, având în vedere trecutul jihadist al noii conduceri. Mai mult, reprezentantul diplomatic al noului guvern sirian la Washington a fost, la rândul său, membru al Jabhat al-Nusra și a fost implicat anterior în răpirea unor cetățeni americani — un detaliu care contrastează puternic cu retorica oficială despre “noua Sirie democratică”.

Cât despre Assad, au circulat recent zvonuri și relatări conform cărora el și familia sa ar fi călătorit ocazional în străinătate, inclusiv vizite discrete în regiunea Golfului — informații neconfirmate oficial, dar care alimentează întrebarea reală: cine controlează de fapt narativul despre trecutul și prezentul Siriei?

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)