NY Times sub presiune: ce ascund actele interne despre Gaza

n stat american vrea să scotocească șase ani de documente interne ale New York Times — și ceea ce oficial este prezentat drept o simplă cerere de guvernanță corporativă ascunde, de fapt, o bătălie mult mai mare despre cine controlează narativa în presa occidentală de referință.

Procurorul general al statului Florida, James Uthmeier, a trimis pe 10 august o scrisoare de 28 de pagini către conducerea New York Times, cerând acces la documentele interne ale companiei — procese-verbale ale board-ului, rapoarte și corespondență — pe o perioadă de șase ani, începând din ianuarie 2020. Motivul invocat: fondul de pensii al Floridei deține 160.000 de acțiuni la New York Times Company, iar Uthmeier susține că modul repetat în care ziarul a fost nevoit să-și corecteze erorile din acoperirea războiului Israel-Hamas pune în pericol valoarea acestei investiții.

Cifrele care au declanșat scandalul

„Times le spune investitorilor că brandul și reputația sa sunt cele mai importante active ale companiei și că, dacă publicul percepe jurnalismul lor ca nesigur sau părtinitor, compania poate avea de suferit”, a declarat Uthmeier într-un videoclip publicat pe X. „Vrem să ne exercităm drepturile prevăzute de legea statului New York pentru a examina documentele interne ale board-ului, procesele-verbale ale ședințelor, rapoartele și alte materiale, ca să vedem ce știu directorii.”

Potrivit lui Uthmeier, între 7 octombrie 2023 și iunie 2024, New York Times a recunoscut 72 de erori în acoperirea războiului Israel-Hamas, erori care au necesitat corecturi ulterioare. Cea mai mare parte dintre acestea, spune el, au favorizat narativa Hamas. Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale ale ziarului este contextul instituțional din spate: în 2017, într-un moment de scădere a veniturilor, New York Times și-a restructurat redacția și a eliminat funcția de editor independent (ombudsman) — poziția care, teoretic, exista tocmai pentru a prelua plângerile cititorilor și a pune presiune internă asupra jurnaliștilor în privința deciziilor editoriale. Coincidență sau nu, dispariția acestui mecanism de control intern precede exact perioada în care numărul erorilor „recunoscute doar sub presiune externă” pare să fi crescut.

Un termen-limită și amenințarea unui proces

Uthmeier, care este mandatar și consilier juridic al Consiliului de Administrație al Statului Florida — instituția care gestionează fondul de pensii — a acordat ziarului două săptămâni pentru a răspunde, amenințând că, în caz contrar, va acționa în instanță la Curtea Supremă din New York. „Primul Amendament protejează ceea ce publică un ziar, dar nu permite unui board al unei companii publice să-și ignore acționarii”, a scris Uthmeier în scrisoare.

New York Times a primit scrisoarea și o consideră o tactică de intimidare. „Suntem conștienți de scrisoarea de somație care, deși este poziționată ca o cerere în baza dreptului corporativ, reprezintă o încercare clară de a intimida jurnalismul protejat de Primul Amendament. Vom răspunde mai pe larg la momentul potrivit”, a declarat Danielle Rhoades Ha, purtătoarea de cuvânt a ziarului, pentru The Epoch Times.

Cine mai are interese aici?

Cine beneficiază, de fapt, de o asemenea presiune legală asupra unuia dintre cele mai influente ziare din lume? Mișcarea Floridei nu vine izolată: survine la doar două luni după ce președintele Donald Trump a amenințat, în iunie, că va da în judecată New York Times, acuzând publicația de o acoperire „trădătoare” a războiului cu Iranul, pe care ar fi minimalizat-o deliberat. Ziarul și-a apărat atunci relatările, susținând că au fost prezentate „corect, temeinic și, mai presus de toate, cu acuratețe cititorilor”. Cronologia — Trump în iunie, Florida în august, ambele vizând aceeași instituție media, pe fondul unor conflicte din Orientul Mijlociu — ridică întrebarea firească dacă asistăm la coincidențe separate sau la un front coordonat de presiune politică asupra presei considerate ostilă anumitor narative.

Consiliul de administrație al New York Times Company include, printre alții, pe președintele și editorul A.G. Sulzberger, CEO-ul GoDaddy Amanpal Bhutan, fostul director de produs de la Roblox Manuel Bronstein, Beth Brooke (fost vicepreședinte global de politici publice la Ernst & Young), Rachel Glaser (fostă directoare financiară la Etsy), scriitorul Arthur Golden, autorul romanului „Memoriile unei gheișe”, și CEO-ul companiei, Meredith Kopek Levien. Din board mai fac parte Brian McAndrews (fost CEO Pandora Media), David Perpich (vicepreședinte al New York Times), John Rogers Jr. (fondator Ariel Investments), Anuradha Subramanian (directoare financiară la Beast Industries, compania-mamă fondată de vedeta YouTube MrBeast), Margot Golden și Rebecca Van Dyck (director de marketing la Airbnb).

Miza reală a acestui dosar depășește simpla guvernanță corporativă: este vorba despre cine are ultimul cuvânt asupra modului în care marile conflicte geopolitice — de la Gaza la Iran — ajung să fie povestite publicului occidental, și despre cât de ușor pot fi folosite pârghiile financiare, precum fondurile de pensii ale unui stat, pentru a exercita presiune asupra unei redacții.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)