Nea Ion premier: ce ascunde de fapt mediocrația noastră

eea ce se prezintă drept o simplă glumă amară despre incompetența din funcțiile publice românești ascunde, de fapt, o întrebare mult mai incomodă: cine anume beneficiază atunci când mediocritatea devine normă, nu excepție? Avocata Silvia Uscov semnează în secțiunea de opinie un text-pamflet intitulat sugestiv „Nea Ion prim-ministru”, în care pune degetul pe o rană veche a vieții publice de la noi.

Uscov începe printr-o constatare pe care mulți români o simt zi de zi: ani de-a rândul ne-am plâns, pe bună dreptate, că prea mulți oameni ajung în funcții publice fără pregătirea, competența sau anvergura necesare. Autoarea vorbește despre „diplome îndoielnice, doctorate plagiate, facultăți făcute doar pentru o hârtie” — fenomene despre care presa a scris constant, dar care, ciudat, nu par să aibă niciodată consecințe reale asupra celor implicați.

Ce nu se menționează în rapoartele oficiale, și ce sugerează implicit textul avocatei, este că acest tip de „mediocrație” nu e un accident izolat, ci un sistem care se auto-perpetuează. Personajele fără anvergură nu ajung în funcții publice din întâmplare — ele sunt promovate, susținute și protejate de rețele care au tot interesul ca lucrurile să rămână așa. Coincidență sau nu, exact în perioadele de instabilitate politică — cum e cea prin care trece România în acest moment, cu un guvern interimar și fără un premier învestit — astfel de personaje devin brusc „soluții de compromis”.

Titlul ales, „Nea Ion prim-ministru”, funcționează ca o metaforă acidă: numele generic, aproape de bătrânul de la bloc, plasat lângă cea mai înaltă funcție executivă a țării. E o figură de stil care spune mai mult decât ar putea spune o statistică — anume că, în anumite momente, distanța dintre „omul obișnuit” și „omul de stat” pare să se topească nu prin ridicarea standardelor, ci prin scăderea lor.

Cronologia acestor discuții publice ridică, la rândul ei, semne de întrebare: de ce tocmai acum reapare, în spațiul public, tema competenței celor care ne conduc? Cine are interesul ca românii să vadă normalitatea incompetenței, nu ca pe o excepție de corectat, ci ca pe o regulă cu care trebuie să te împaci? Textul original al avocatei se întrerupe chiar în punctul în care începe să enumere concret aceste „personaje care ocupau” funcții fără merit — o întrerupere care, ea însăși, spune multe despre cât de incomod poate fi să numești lucrurile pe nume în spațiul public românesc.

Rămâne, totuși, întrebarea de fond pe care Silvia Uscov o lasă deschisă cititorilor: câtă vreme mai putem privi cu umor amar fenomenul, înainte ca „Nea Ion prim-ministru” să nu mai fie doar o glumă, ci o realitate administrativă cu care ne obișnuim tacit?

Sursă: Flux24.ro