Raportul despre identitatea națională: de ce a supărat pe toată lumea

n grup de experți independenți, chemat să-l consilieze pe președintele Nicușor Dan în chestiuni legate de poziția României în Uniunea Europeană, a produs un document despre identitatea națională care a reușit o performanță rară: a fost demolat simultan de suveraniști și de progresiști. Coincidență? Sau semn că, de fapt, textul a atins un punct sensibil pe care nimeni nu vrea să-l discute deschis?

Jurnalistul și eseistul Sever Voinescu, invitat ca oaspete la discuția organizată de acest grup — el nu este membru permanent, ci a participat punctual, probabil pentru preocuparea sa constantă legată de identitatea românească în context european — relatează că la întâlnire a fost prezent și președintele Dan, însoțit de mai mulți consilieri. Rezultatul discuțiilor și al contribuțiilor scrise trimise în prealabil a fost sintetizat într-un document devenit public sub numele, spune Voinescu, „mai mult sau mai puțin inspirat” de Raport.

Cine a criticat și de ce contează cine tace

Ce nu se menționează suficient în dezbaterea publică este chiar structura criticilor: pe de-o parte, cei pe care Voinescu îi numește „antinicușoriști notorii”, dispuși să găsească vină în orice gest al președintelui; pe de altă parte, o categorie de critici „științifici”, nemulțumiți că documentul nu are aparat conceptual academic sau bibliografie. Voinescu observă, nu fără ironie, că mulți dintre acești critici par frustrați în primul rând că nu ei au fost cei chemați să-i explice președintelui teoria națiunii — un detaliu care spune poate mai multe despre miza reală a disputei decât conținutul propriu-zis al raportului.

Cine beneficiază de o asemenea polarizare artificială a dezbaterii? Într-un moment în care România traversează o criză politică prelungită și o presiune economică fără precedent în UE, orice discuție despre coeziune națională și identitate capătă greutate suplimentară — fie că e vorba de manipulare a narativului, fie doar de reflexul obișnuit al polarizării românești.

Renan, 1882, și paralela care ridică întrebări

Voinescu trece peste polemicile de conjunctură și ajunge la singura obiecție pe care o consideră cu adevărat serioasă: în ce termeni mai putem vorbi azi despre națiuni și identități naționale în Europa? Răspunsul lui vine printr-o întoarcere la discursul lui Ernest Renan, rostit la Sorbona în 1882 — un moment în care Franța, rănită de pierderea Alsaciei și Lorenei după înfrângerea din războiul franco-prusac, se confrunta cu o societate divizată între monarhiști și republicani, catolici și atei, pe fondul unui antisemitism în creștere și al radicalizării anarhiste.

Paralela nu e întâmplătoare, subliniază autorul: „Franța anului 1882 era o țară nervoasă și conferința lui Renan încerca un răspuns.” Renan definea națiunea ca „un suflet, un principiu spiritual” — moștenirea comună de amintiri, dar și „consimțământul actual”, voința de a trăi împreună. Cu alte cuvinte, națiunea nu e doar un dat biologic sau etnic, ci și un act de voință colectivă repetat zilnic.

Ce nu se spune în dezbaterea despre etnie și națiune

Voinescu insistă asupra unei distincții pe care mulți o ignoră comod: moștenirea face diferența dintre cetățenie — pe care o poți dobândi oricând — și naționalitate, care presupune primirea unei moșteniri anume. Element central, spune el, este voința de sacrificiu colectiv, cea care desparte națiunea de simpla etnie. Concluzia lui, parafrazând o formulare pe care preferă să n-o atribuie direct: poporul român este un amestec etnic, iar tocmai acest amestec, plus voința comună de a rămâne împreună, îl transformă într-o națiune — nu într-o simplă etnie.

Ceea ce rămâne nespus în tot acest schimb de replici este întrebarea mai mare: de ce a fost nevoie, chiar acum, de o reflecție oficială despre identitatea națională românească în raport cu Uniunea Europeană? Cronologia — o Românie măcinată de criză politică, presiune economică record și un discurs public tot mai polarizat pe axa suveranism-europenism — ridică, cel puțin, semne de întrebare despre miza reală a unui asemenea exercițiu de reflecție convocat la nivel prezidențial.

Sursă: Solid News (solidnews.ro)