Lista secretă: numele din spatele „Marii Conspirații”

eea ce în presa mainstream americană este prezentat drept „teorii”, un editorialist cunoscut le pune cap la cap într-un tablou care, spune el, arată o rețea coordonată de operațiuni sub culoarea legii — și avertizează: rețineți numele, pentru că vremea socotelilor s-ar putea apropia.

Comentatorul american James Howard Kunstler, într-un eseu publicat recent, susține că un val de anchete abia acum pornite în Districtul de Sud al Floridei ar putea destrăma un lanț lung de operațiuni pe care le numește, fără menajamente, „Marea Conspirație”. Potrivit lui Kunstler, procurorul Joe DiGenova ar coordona mai multe mari jurii, iar tensiunea din culise ar fi „teribilă” pentru cei implicați — semn, spune el, că cineva se așteaptă la valuri de acuzații și, eventual, la „turnători” care să destrame întregul eșafodaj.

Serverul Clintonei și „Uranium One” — punctul zero

Potrivit eseului, totul ar fi pornit din ancheta FBI din 2016 asupra serverului privat de email al lui Hillary Clinton — operațiune cunoscută intern drept „Midyear Exam”. Kunstler afirmă, fără a prezenta probe suplimentare față de acuzațiile deja vehiculate în spațiul public american, că serverul ar fi conținut dovezi legate de transferul de tehnologie militară americană către centrul rusesc Skolkovo — coincizând, spune el, cu plăți de la șaptesprezece companii implicate, primite de Clinton Foundation în perioada în care Hillary Clinton era secretar de stat. A doua acuzație vizează celebrul dosar „Uranium One”, tranzacția prin care material nuclear american ar fi ajuns, via Canada, în Rusia, cu aprobarea Departamentului de Stat condus atunci de Clinton — coincidență, notează autorul, cu un onorariu de jumătate de milion de dolari primit de Bill Clinton de la o bancă rusească. Printre numele vehiculate ca implicate în gestionarea anchetei: James Comey, Peter Strzok, Andrew McCabe, Lisa Page și fosta procuroare generală Loretta Lynch.

De la „Crossfire Hurricane” la ancheta Mueller

Cine beneficiază de faptul că această anchetă a fost, potrivit lui Kunstler, „îngropată” chiar de Lynch și Comey, în timp ce Hillary Clinton ar fi distrus fizic serverul și dispozitivele asociate? Autorul sugerează că exact acest episod ar fi generat nevoia unei distrageri masive — operațiunea „Crossfire Hurricane”, ancheta privind presupusa coluziune Trump-Rusia, aprobată, potrivit eseului, de președintele Barack Obama și organizată de directorul CIA de atunci, John Brennan, împreună cu Comey și directorul Serviciilor de Informații Naționale, James Clapper. Printre cei citați ca posibili actori secundari: Susan Rice, Sally Yates, pe atunci vicepreședintele Joe Biden, consilierul de la Casa Albă Lisa Monaco și agentul CIA Eric Ciaramella — despre care Kunstler spune că ar fi redactat chiar evaluarea comunității de informații care a pornit întreaga operațiune. Lista continuă cu Gina Haspel, fostă șefă a stației CIA de la Londra, care ar fi coordonat activitatea cu agentul MI6 Christopher Steele, autorul celebrului „dosar Steele”.

Ancheta condusă ulterior de procurorul special Robert Mueller este descrisă de Kunstler drept o încercare de a „legitima” narativul RussiaGate — un proiect care a costat 32 de milioane de dolari, a durat aproape doi ani și nu ar fi produs, potrivit autorului, nicio dovadă concretă de coluziune. Din cauza incapacității mentale a lui Mueller, spune eseul, ancheta ar fi fost condusă de facto de subalterni precum Aaron Zebley și Andrew Weissmann.

Impeachment, alegerile din 2020 și laptopul lui Hunter Biden

Cronologia continuă cu prima procedură de impeachment împotriva lui Donald Trump — cea legată de convorbirea telefonică cu Ucraina — pe care Kunstler o numește „complet falsă”, orchestrată, potrivit acestuia, de avocatul Norm Eisen împreună cu congresmenii Jerrold Nadler și Adam Schiff, cu sprijinul agentului CIA Eric Ciaramella și al locotenent-colonelului Alexander Vindman. Autorul susține că Eisen ar fi recunoscut ulterior, într-un clip video, că scopul real ar fi fost să „premuniți” opinia publică față de activitățile lui Joe Biden din Ucraina, înainte de candidatura sa la președinție din 2020.

Ce nu se menționează suficient în rapoartele oficiale, spune eseul, este rolul jucat de avocatul electoral Marc Elias — angajat al firmei Perkins Coie, apropiată de Partidul Democrat — în coordonarea votului prin corespondență din 2020, într-un context marcat de pandemia de Covid-19. Kunstler amintește și de fundația Center for Tech and Civic Life, susținută de Mark Zuckerberg, care ar fi distribuit peste 400 de milioane de dolari către aproximativ 2.500 de circumscripții electorale din SUA. Tot în acest context este citată scrisoarea semnată în octombrie 2020 de 51 de foști oficiali din serviciile de informații, care declarau că laptopul lui Hunter Biden „poartă amprentele dezinformării rusești” — scrisoare organizată, potrivit autorului, de Antony Blinken și fostul director adjunct CIA Michael Morrell.

6 ianuarie, Mar-a-Lago și procesele din 2023-2024

Eseul revine și la revolta de la Capitoliu din 6 ianuarie, pe care o consideră „niciodată anchetată adecvat”, și pune sub semnul întrebării rolul directorului FBI Christopher Wray în privința numărului real de agenți infiltrați în mulțime. Este menționată și comisia parlamentară care a anchetat evenimentele, condusă de congresmanul Bennie Thompson, acuzată de Kunstler că ar fi distrus probe strânse în cursul propriei investigații.

Coincidență sau nu, autorul leagă aceste episoade de percheziția de la Mar-a-Lago din august 2022, autorizată de procurorul general Merrick Garland și executată de FBI sub conducerea lui Wray, precum și de procesele ulterioare din Fulton County (Georgia) și New York, unde procurorul Alvin Bragg l-a acuzat pe Donald Trump în dosarul plăților către Stormy Daniels. Kunstler notează că, recent, cotidianul american The New York Times a raportat că firma de strângere de fonduri pentru Partidul Democrat, deținută anterior de fiica judecătorului Juan Merchan, s-ar afla sub anchetă de un an — un detaliu pe care autorul îl consideră relevant pentru „mirosul de politică” din acel proces.

Context mai larg: o rețea sau doar coincidențe repetate?

Privit din România, episodul readuce în discuție o temă familiară pentru cititorii sceptici față de instituțiile occidentale: modul în care structuri de stat — servicii secrete, justiție, mass-media — pot fi mobilizate simultan în jurul unei narațiuni politice, indiferent de regimul democratic în care operează. Nu este prima dată când analiști independenți vorbesc despre o suprapunere între interesele financiare, cele geopolitice și cele electorale în marile democrații occidentale, iar cazul american descris de Kunstler alimentează exact acest tip de întrebări legitime despre transparența instituțională.

Autorul admite că lista sa e incompletă și invită cititorii să adauge alte piese la puzzle, amintind și de ancheta separată privind gestionarea pandemiei de Covid-19, relansată recent după acordul de recunoaștere a vinovăției anunțat de fostul consilier-șef al doctorului Anthony Fauci, David Morens. Chiar și fostul președinte Barack Obama, spune Kunstler, s-ar afla într-o poziție dificilă: imunitatea de care beneficiază pentru acțiunile din timpul mandatului nu îl mai poate proteja, ca simplu cetățean, de eventuale citații în instanță.

Cine beneficiază, în cele din urmă, de tăcerea care planează peste acest dosar uriaș? Întrebarea rămâne deschisă — la fel ca și cronologia care, spune autorul, „ridică din ce în ce mai multe semne de întrebare” pe măsură ce vara americană se apropie de final.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)