Libia în 24 de ore: asasinat, rafinării lovite, guvernator plecat

rei evenimente destabilizatoare într-un interval de doar 24 de ore rareori sunt doar o coincidență, iar Libia din această săptămână oferă un studiu de caz perfect: un șef al serviciilor de informații militare asasinat, cea mai mare rafinărie funcțională a țării lovită repetat de drone, și guvernatorul băncii centrale care demisionează brusc, invocând motive prea „sensibile” pentru a fi explicate public. Cine beneficiază de haosul simultan pe trei fronturi — securitate, energie și finanțe — într-o țară care produce peste 1,3 milioane de barili de petrol pe zi?

Fawzi al-Mansouri, șeful informațiilor militare pentru forțele care controlează estul Libiei, a fost ucis luni seara la Benghazi, când un dispozitiv exploziv atașat vehiculului său a detonat în timp ce ieșea de la o moschee. Anunțul a venit marți din partea Armatei Naționale Libiene (LNA), forța controlată de generalul Khalifa Haftar.

Khaled Haftar, fiul comandantului, a declarat că autoritățile au deschis o anchetă și că „indiciile arată spre o tactică teroristă josnică”, adăugând că „terorismul este un proiect care vizează întreaga regiune, nu doar Libia”. Nicio grupare nu și-a asumat atacul până acum — ceea ce, în contextul fragmentării libiene, ridică mai multe întrebări decât răspunde.

Analistul Hamish Kinnear, de la compania de risc Verisk Maplecroft, a punctat pentru Middle East Eye că evenimentul „este o reamintire că securitatea în estul Libiei rămâne fragilă, în ciuda dominației LNA a lui Khalifa Haftar” — o observație care contrazice narativa de stabilitate pe care familia Haftar a încercat să o construiască în ultimii ani.

În paralel, echipele de urgență s-au luptat cu un incendiu major la rafinăria Zawiya, la vest de Tripoli, în urma unui atac cu drone survenit luni seara — al treilea atac asupra facilității în doar două zile. Corporația Națională de Petrol a Libiei a confirmat că o dronă a lovit direct un rezervor care conținea aproximativ 4,5 milioane de litri de combustibil, provocând prăbușirea structurii și determinând compania să avertizeze că noi atacuri ar putea forța suspendarea operațiunilor.

Nu au fost raportate răniri grave, deși mai multe persoane au fost tratate pentru inhalare de fum. Zawiya este cea mai mare rafinărie operațională a Libiei, cu o capacitate de procesare de 120.000 de barili pe zi. Kinnear a subliniat că, deși nicio grupare nu și-a asumat atacurile, acestea au avut loc pe fondul unei confruntări armate între miliții rivale în zona Zawiya și par menite să pună presiune pe Guvernul de Unitate Națională condus de premierul Abdul Hamid al-Dbeibah.

Ca și cum nu ar fi fost destul, o scrisoare atribuită guvernatorului Băncii Centrale a Libiei, Naji Issa, a circulat masiv pe rețelele sociale și în presa locală. Adresată conducerii Camerei Reprezentanților și Consiliului Superior de Stat, scrisoarea anunța că Issa nu va rămâne în funcție — fără nicio explicație, invocând doar „sensibilitatea” motivelor. Ce nu se menționează în rapoartele oficiale este exact ce anume face aceste motive atât de sensibile încât nu pot fi făcute publice.

Kinnear a rezumat cronologia astfel: „Atacurile cu drone asupra infrastructurii petroliere din Zawiya, asasinatul cu bombă în mașină de la Benghazi și demisia unuia dintre cei mai importanți oficiali ai Libiei [într-un interval de 24 de ore] subliniază cât de rapid se poate deteriora situația politică și de securitate fragilă a Libiei.” Trei lovituri simultane, trei sisteme diferite de putere — coincidență sau plan coordonat rămâne întrebarea pe care nimeni din oficialii citați nu o pune direct.

Libia post-Gaddafi rămâne divizată între guvernul recunoscut internațional de la Tripoli și administrația estică susținută de Haftar — o fractură instituțională veche de peste un deceniu, care face din orice atac asupra infrastructurii critice un instrument de negociere politică. Deși țara produce peste 1,3 milioane de barili de petrol zilnic, ea continuă să sufere de pene de curent prelungite, iar acestea au declanșat proteste în Tripoli, Zawiya, Misrata și alte orașe, unde manifestanții cer alimentare stabilă cu energie și demisia lui Dbeibah.

Kinnear a remarcat că „infrastructura energetică a Libiei devine adesea ținta în aceste confruntări, fiind cel mai la îndemână mijloc prin care se poate exercita presiune asupra liderilor politici și se pot cere concesii”. Context extins: Libia rămâne, la peste un deceniu de la căderea lui Gaddafi, un teren de joacă geopolitic în care puteri regionale și internaționale își dispută controlul asupra rezervelor de hidrocarburi și rutelor de migrație către Europa — iar fiecare criză internă, oricât de „spontană” ar părea, se suprapune convenabil peste interese externe mult mai mari decât conflictele locale dintre miliții.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)