Turceni 5: cine cere iertare, de fapt, de la cine?

ficial, România „negociază intens” cu Comisia Europeană pentru a ține deschisă o centrală pe cărbune pe care chiar statul român s-a angajat, prin PNRR, să o închidă. Ceea ce nu se spune răspicat în comunicatele oficiale este că această „negociere de ultim moment” nu e altceva decât o încercare de a repara, în fața Bruxelles-ului, o gaură lăsată de propria administrare defectuoasă.

Generalul (r) Silviu Predoiu, fost prim-adjunct al Serviciului de Informații Externe (SIE), a ridicat exact această întrebare incomodă într-o postare publicată pe Facebook: cine își asumă închiderea unei capacități energetice esențiale înainte de a avea gata înlocuitorul? Potrivit lui Predoiu, guvernul de la București se ocupă mai degrabă de „notele bune la Bruxelles” decât de „securitatea energetică, economia și interesele cetățenilor români”.

Angajamentul asumat ieri, consecințele renegociate azi

Prin PNRR, România și-a asumat scoaterea din funcțiune, până la 31 august 2026, a încă 710 MW de capacități pe cărbune. Din acest total, 330 MW reprezintă grupul 5 de la Turceni. Planul, spune Predoiu, era simplu pe hârtie: se închide cărbunele, se pune în loc gaz. Numai că centrala pe gaz de aproximativ 475 MW de la Turceni era, în 2026, încă în procedură de achiziție — cu o perioadă estimată de 38 de luni doar pentru proiectare, execuție și punere în funcțiune. Cronologia ridică, evident, o întrebare simplă: cum se ajunge la termenul de închidere fără ca înlocuitorul să existe măcar pe șantier?

„Niște oameni care, vremelnic și greșit, conduc România încearcă să renegocieze astăzi consecințele unor angajamente pe care tot reprezentanții statului român, parteneri cu ei, le-au negociat și acceptat ieri. Iar diferența este fundamentală”, scrie Predoiu.

Cine beneficiază de „negocierea intensă”?

Astăzi ni se spune că autoritățile poartă „negocieri intense” cu Comisia Europeană pentru a păstra Turceni 5 în funcțiune și pentru a evita penalizarea prin PNRR. Predoiu observă sarcastic paradoxul: aceiași administratori care au negociat termenul, l-au acceptat și n-au reușit să pună nimic funcțional în loc, merg acum la Bruxelles să ceară dreptul de a nu face ceea ce s-au angajat singuri să facă — și mai așteaptă și aplauze pentru asta.

Context mai larg, pe care rapoartele oficiale îl trec cu vederea: episodul Turceni nu e un caz izolat, ci se leagă de un tipar mai vechi al tranziției energetice din Europa de Est — capacități convenționale închise la termene politice, în timp ce infrastructura de înlocuire rămâne blocată în licitații, avize și „proceduri”. Nu e o coincidență că exact țările cu cea mai mare presiune inflaționistă și cea mai fragilă guvernare din UE ajung să negocieze, în ultimul moment, amânări pentru propriile angajamente.

„Nu voie trebuie să ceară, ci iertare”

Predoiu insistă că Uniunea Europeană este o construcție din care România a ales să facă parte, dar Comisia Europeană nu este Guvernul României. „Misiunea guvernului român nu este să obțină note bune la Bruxelles, așa cum cred politicienii de duzină ajunși azi la butoane. Nu este să închidă capacități energetice pentru a bifa jaloane. Nu este să transforme fiecare decizie strategică într-o întrebare: Avem voie?”, scrie generalul în rezervă.

Concluzia lui Predoiu e tăioasă: formula corectă pentru știre nu ar trebui să fie „România cere permisiunea Comisiei Europene”, ci „cei care au negociat și administrat prost, în numele României, cer acum Comisiei Europene să-i lase să repare, măcar temporar, consecințele propriilor decizii”. Iar guvernanții, spune el, nici acum nu par să înțeleagă că nu voie trebuie să ceară — ci iertare. Și nu de la Bruxelles, ci de la români.

Sursă: R3media (r3media.ro)