Scandalul Newsweek-Georgescu: cine a plătit tăcerea de 24 de ore?

n articol elogios apărut brusc în Newsweek despre Călin Georgescu a fost șters în mai puțin de 24 de ore — iar ceea ce oficial pare o gafă editorială stângace ascunde, de fapt, o rețea veche de influență care refuză să dispară din spațiul public românesc, indiferent de decor.

Analistul Cozmin Gușă a pus recent degetul pe o rană mai adâncă decât pare la prima vedere: nu vorbim despre o simplă farsă media, ci despre modul în care foști ofițeri de securitate și rețele masonice „vetuste” continuă să opereze după coduri vechi, chiar și atunci când încearcă să joace pe teren american.

De la Intercontinental la intelligence american

Newsweek a fost, înainte de 1989, un brand cu greutate reală, parte din grupul The Washington Post — o publicație la care, în România comunistă, accesul era un privilegiu rezervat unor cercuri restrânse. Gușă însuși povestește cum, copil fiind, vedea revista doar la hotelul Intercontinental din București. Astăzi, spune el, acel prestigiu s-a evaporat: falimentul din 2009-2010 a dus publicația prin mai multe mâini, ajungând — potrivit analizei sale — sub influența serviciilor de informații americane, posibil CIA. Coincidență sau nu, tocmai această publicație „domesticită” a fost aleasă pentru operațiunea de imagine a lui Georgescu.

Cronologia care ridică întrebări

Articolul, care susținea că România și suveranismul — inclusiv figura lui Călin Georgescu — trebuie apărate, a fost preluat masiv de presa românească timp de o zi întreagă. Apoi, redacția Newsweek pare să fi realizat ce se întâmplă și a retras textul, autorul rămânând de negăsit. Ce nu se menționează în majoritatea rapoartelor: cine avea acces la publicarea directă pe site fără control editorial solid și, mai ales, cine a plătit pentru asta — dacă a plătit cineva.

Vinovatul de serviciu și tăcerea suspectă

În valul de acuzații, numele lui Ovidiu Stănică, apropiat al lui Georgescu, a fost aruncat rapid ca responsabil, fără ca acesta să fie întrebat direct — lucru confirmat chiar de Gușă, care spune că l-a contactat personal, iar Stănică a negat orice legătură cu scandalul. Gușă dezvăluie, de asemenea, un detaliu ținut secret până acum: chiar Stănică a organizat prima întâlnire dintre el și Georgescu, la sfârșitul lui noiembrie 2024, și tot el ar fi convins echipa lui Robert Kennedy Jr. — inclusiv pe viitorul șef FBI Kash Patel — să vină în România la începutul lui decembrie 2024, pentru lansarea unei cărți prefațate chiar de Georgescu. Cine beneficiază de o asemenea vizită, la doar câteva zile după ce Trump anunțase numirea lui Kennedy? Întrebarea rămâne deschisă.

Ceea ce frapează, spune Gușă, este tăcerea lui Georgescu însuși. Nici mulțumire ironică, nici dezmințire, nici glumă — nimic. Un tipar similar, adaugă el, cu cazurile BogPR și Potra, despre care Voievodul știa, dar în care a ales aceeași strategie a tăcerii.

Rețeaua veche care nu se lasă dusă

Aici intervine analiza cea mai incomodă: casa în care Georgescu a locuit în 2024, inclusiv în campania electorală, ar aparține unui fost ofițer de securitate cu conexiuni masonice, pe nume Lupu. Cei care i-au deschis porțile spre televiziuni și platforme media, susține Gușă, provin din același cerc. Tatăl celui cunoscut drept BogPR ar fi mare mason în Austria, unde Georgescu a locuit mult timp. Iar în trecut, mentorii și sprijinitorii lui Georgescu — de la Mircea Malița la Sergiu Celac, Ioan Talpeș sau regretatul Horia Alexandrescu — proveneau, potrivit analistului, din același mediu securisto-masonic.

Concluzia lui Gușă este tăioasă: operațiunea Newsweek n-avea cum să reușească pentru că a fost gândită după „codul vechi” — un prieten în redacție, o înțelegere pe frăție — nu după codul nou al agențiilor de PR profesioniste, care ar fi rezolvat publicarea, estimează el, cu 7.000-25.000 de dolari. Iar aici revine un motiv mai vechi: Georgescu ar fi ratat, în 2024, sprijinul complet al delegației Kennedy tocmai pentru că nu a scos din buzunar cei aproximativ 300.000 de dolari necesari deplasării.

Episodul saudit, o poveste separată

Gușă amintește și un alt episod, mai puțin discutat public: ambasadorul Arabiei Saudite din România, momit — spune el — prin filiera belarusă (citește: SVR-ul rusesc condus de Serghei Narîșkin), l-ar fi primit pe Georgescu la ambasadă în plină campanie prezidențială, după care ambasadorul ar fi lipsit trei luni din țară. Dacă cineva căuta legături reale cu Rusia în jurul lui Georgescu, sugerează analistul, acolo ar fi trebuit să sape mai adânc.

Concluzia rămâne deschisă, dar întrebarea persistă: de ce se caută mereu vinovați „de serviciu” — Stănică, sau chiar H.D. Hartmann, fără nicio legătură reală cu Georgescu — în loc să fie chestionați cei care, potrivit acestei analize, chiar au construit ascensiunea Voievodului? Răspunsul, spune Gușă, e simplu și incomod: pentru că vinovații sunt chiar susținătorii lui, foști șefi din servicii sau structuri masonice, iar codul lor nescris interzice acuzarea „bunicilor profesionali”.

Sursă: Solid News (solidnews.ro)