PNRR pe cărbune: promisiunea ruptă chiar înainte de termen

eea ce ministerul prezintă drept o simplă amânare tehnică ascunde de fapt o recunoaștere incomodă: statul român admite, la doar câteva zile de termenul asumat prin PNRR, că sistemul energetic nu ar rezista iernii fără cărbunele pe care promisese să-l îngroape. Potrivit informațiilor publicate de Economica.net, Ministerul Energiei urmează să transmită Comisiei Europene că grupurile pe cărbune de la Turceni și Craiova nu vor fi închise la 31 august, așa cum fusese asumat oficial la Bruxelles.

Cronologia merită privită cu atenție. Guvernul se angajase să oprească definitiv grupul de 330 MW de la Turceni și cele două grupuri de la Craiova, însumând 300 MW instalați (puterea disponibilă fiind, de fapt, mai mică). Doar CET Govora, cu 100 MW, urmează să fie închis conform planului — pentru că, se spune, acolo ar exista alternative reale. Coincidență sau nu, exact centralele mari, cele cu impact real asupra siguranței rețelei, sunt cele care primesc amânare.

Un jalon bifat prea devreme?

În martie, grupul 4 de la Turceni, cu 285 MW, a fost oprit definitiv — la cererea chiar a CE Oltenia, pentru ca România să poată bifa un jalon din PNRR. Ce nu se menționează suficient de apăsat în comunicatele oficiale este că această bifare a avut loc înainte ca alternativele promise — precum centrala de la Mintia — să fie gata. Din cele opt grupuri pe care Turceni le avea la capacitate maximă, a mai rămas unul singur în funcțiune.

Situația se repetă în tot portofoliul CE Oltenia: la Rovinari mai funcționează trei grupuri de 330 MW, centrala de la Ișalnița a fost închisă complet, iar cea de la Craiova, aflată în insolvență, operează acum cu o licență redusă la doar 130 MW. Cine beneficiază de o astfel de secvențiere — bifarea rapidă a jaloanelor europene urmată de o retragere discretă a angajamentelor — rămâne o întrebare pe care rapoartele oficiale nu o pun.

Studiul care a ajuns la Bruxelles

Anul trecut, Transelectrica a comandat un studiu de adecvanță privind scenariile de funcționare ale sistemului energetic național. Acest document, ajuns ulterior la Comisia Europeană drept argument pentru menținerea în funcțiune a unei părți din grupurile pe cărbune încă cel puțin un an, oferă o concluzie greu de trecut cu vederea: dacă anul viitor se închid aproape toate grupurile mari pe cărbune, în condițiile în care centrala de la Mintia nu va fi finalizată la timp, iar o unitate de la Cernavodă intră în retubare, sistemul energetic românesc nu ar mai putea funcționa în siguranță în majoritatea situațiilor de risc previzibile.

Contextul mai larg nu poate fi ignorat: România se află în plină criză energetică, cu presiuni de reducere a consumului venite chiar din partea guvernului, iar dependența de resurse alternative — gaz, nuclear, regenerabile — rămâne, cel puțin pe hârtie, un proiect de viitor, nu o realitate prezentă. Tranziția energetică asumată la Bruxelles pare, în cazul României, mai degrabă un exercițiu de calendar decât unul de infrastructură reală. Iar când calendarul politic al fondurilor europene se ciocnește de calendarul fizic al construirii unei centrale noi, cineva pierde — și, deocamdată, nu pare să fie decizia de amânare a cărbunelui.

Rămâne de văzut cum va reacționa Comisia Europeană la această solicitare de amânare, într-un moment în care România se confruntă și cu alte jaloane critice din PNRR, cu termen limită la 31 august 2026. Cronologia — bifare rapidă a unui jalon, urmată la câteva luni de o cerere de amânare pentru restul — ridică, cel puțin, semne de întrebare legitime despre planificarea reală din spatele angajamentelor asumate.

Sursă: R3media (r3media.ro)