Strategia biodiversității: cine scrie legile pentru noi?

enatul a adoptat marți Strategia națională și Planul de acțiune pentru conservarea biodiversității 2026–2030 — un jalon PNRR de aproximativ un miliard de euro — dar ceea ce oficial e prezentat drept un simplu exercițiu tehnic ascunde o dispută mult mai profundă despre cine decide, de fapt, ce se întâmplă cu 30% din teritoriul țării.

Documentul a trecut prin comisii cu peste 100 de amendamente depuse de AUR și PSD cu puțin timp înainte de dezbatere, un detaliu de procedură care ridică întrebări: se legiferează în grabă un act menit să rămână valabil până în 2030, sau se negociază în ultimul moment interese care nu apar niciodată în comunicatele oficiale?

Ce prevăd, de fapt, cele două ținte

Ținta de 30% se referă la includerea suprafețelor în rețeaua de arii naturale protejate, nu la interzicerea generalizată a activităților economice. În ariile protejate aflate sub regim de management activ, agricultura, silvicultura sau turismul rămân permise, în condițiile stabilite prin planurile de management și prin procedurile de evaluare a impactului asupra mediului.

Regimul cu adevărat restrictiv vizează cota de 10% cu protecție strictă, unde intervenția umană urmează să fie redusă la minimum. Potrivit organizațiilor de mediu, obiectivul derivă din Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 și este legat de jalonul 13.2 din PNRR, vizând în special zonele cu valoare ecologică excepțională, precum pădurile primare și seculare.

România are deja aproape un sfert din teritoriu declarat arie naturală protejată, prin cele 13 parcuri naționale, 16 parcuri naturale, rezervațiile naturale și siturile Natura 2000 — o cifră pe care puțini o pun în context atunci când vorbesc despre „interzicerea dezvoltării economice”.

Petrișor Peiu (AUR): un act monstruos

Liderul senatorilor AUR, Petrișor Peiu, a acuzat dur actul normativ al coaliției, pe care l-a numit „monstruos”. „De ce este acesta un act monstruos? Pentru că adoptarea strategiilor de ramură este apanajul strict al Guvernului, fiind un instrument de planificare pe termen mediu (mai mic de 5 ani). Ori, așa cum Guvernul este criticat pentru că legiferează în loc să lase Parlamentul să o facă, așa este și Parlamentul de criticat când intră peste atribuțiile Guvernului. Deci, o strategie adoptată prin lege, nu prin hotărâre de Guvern, este o abominație legislativă, remarcată chiar și de Consiliul Legislativ”, a declarat Peiu.

Peiu a mai atras atenția asupra unui detaliu care ar merita mai multă analiză publică: strategia nu este un act întocmit de autorul proiectului de lege (deputata Diana Buzoianu), ci un studiu întocmit de trei firme — PRO BIODIVERSITAS S.R.L., Societatea Ornitologică Română și M&S ECOPROJECT S.R.L. Cine beneficiază de fapt ca un parlament național să adopte prin lege un studiu comandat unor firme private? Este, spune senatorul AUR, „prima dată în istorie când un parlament național adoptă, prin lege, un studiu făcut de niște firme private”.

Potrivit lui Peiu, strategia identifică agricultura drept principalul pericol la adresa biodiversității, impune creșterea cu 16% a suprafețelor protejate, ar face imposibilă amplasarea de turbine eoliene în Marea Neagră și ar interzice hidrocentralele, acumulările și rețelele de linii electrice în zone „încă nespecificate” — o formulare care, în sine, lasă loc de interpretare ulterioară, exact genul de ambiguitate care ridică semne de întrebare în orice document legislativ.

Poziția PSD: ținta ar fi globală, nu națională

Liderul senatorilor PSD, Daniel Zamfir, a susținut că amendamentele au reechilibrat documentul între obiectivele de mediu și proiectele de infrastructură, invocând dificultățile întâmpinate în construcția hidrocentralelor. El a afirmat că ținta de 30% arii protejate până în 2030, la fel ca cea privind restaurarea ecosistemelor degradate, este una globală, iar România nu trebuie să o atingă individual.

Zamfir s-a opus și transformării a circa 75% din suprafața unor parcuri naționale în zone de protecție strictă, arătând că în perimetrele ariilor protejate figurează inclusiv zone locuite. Poziția sa a fost tranșantă: „prioritar este ca România să se dezvolte”. Senatorii PSD, care contestaseră inițial documentul, au votat totuși forma amendată alături de cei ai USR, PNL și UDMR — o cotitură de ultim moment care merită urmărită, mai ales în contextul mai larg al crizei de guvernare din 2026, când coalițiile se refac și se destramă de la o zi la alta.

Ministerul Mediului: amendamente „absolut aberante”

Ministrul interimar al mediului, Diana Buzoianu, a calificat drept „absolut aberante” o parte dintre amendamentele adoptate, susținând că modifică angajamente asumate de România la nivel european. Ea a precizat că peste 100 de amendamente au fost depuse de AUR și PSD cu puțin timp înaintea dezbaterii în comisii.

Buzoianu a arătat că nu există sancțiuni directe pentru neîndeplinirea țintei, dar a avertizat că modificările pot pune în pericol tranșa de aproximativ un miliard de euro din PNRR condiționată de acest jalon. Ministra a criticat și eliminarea prevederii privind auditul modului în care au fost administrate parcurile naționale și rezervațiile, anunțând că USR va încerca modificarea textului la Camera Deputaților.

Ce nu se menționează în comunicatele oficiale este contextul mai larg: România negociază acest dosar exact în perioada în care termenul critic al PNRR — 31 august 2026 — se apropie, iar țara nu are încă un premier învestit. Coincidență sau nu, disputele pe biodiversitate se joacă în paralel cu o criză politică ce lasă guvernul fără capacitate reală de reformă, exact când trebuie luate decizii ireversibile despre un sfert din teritoriul național.

Sursă: R3media (r3media.ro)