SRI și profesorii-informatori: ce nu se spune despre Previsio

imp de doi ani, între iunie 2024 și iunie 2026, Serviciul Român de Informații a instruit 1.200 de profesori din toată țara să identifice și să raporteze elevi despre care ar exista suspiciunea că s-ar putea radicaliza sau ajunge la extremism violent — ceea ce oficial este prezentat drept un proiect de „prevenire”, ridică de fapt întrebarea firească: cine decide, în clasă, ce înseamnă un elev „suspect”, și ce se întâmplă cu informațiile adunate?

Proiectul, denumit „Previsio – Prevenirea radicalizării și a extremismului violent în sistemul de învățământ preuniversitar”, a fost derulat de SRI și a costat, conform datelor citate de Hotnews.ro, aproape un milion de lei. Detaliile publice despre finanțare, criteriile exacte de identificare a „riscului de radicalizare” și mecanismul de raportare rămân, cel puțin până acum, extrem de sumare — ceea ce nu se menționează în comunicările oficiale este exact modul în care aceste rapoarte ale profesorilor ajung, sunt stocate și folosite ulterior de serviciul de informații.

Context extins: supravegherea educației, o tendință globală

Coincidență sau nu, proiecte similare de „identificare timpurie a radicalizării” în școli au apărut în ultimul deceniu și în alte state europene, în special după valul de atacuri teroriste din Occident — programe adesea criticate de organizații pentru drepturile omului pentru riscul de a transforma profesorii în agenți informali de supraveghere a propriilor elevi. Cine beneficiază de un asemenea aparat de monitorizare pe scară largă, într-o țară în care încrederea în instituții este oricum la un nivel scăzut, rămâne o întrebare pe care rapoartele oficiale evită să o adreseze direct.

Faptul că un serviciu de informații, și nu Ministerul Educației, este cel care coordonează direct instruirea cadrelor didactice ridică, de asemenea, semne de întrebare legate de limitele dintre educație și securitate națională. Cronologia proiectului — lansat în 2024, plin desfășurat pe durata a doi ani, cu buget aprobat fără o dezbatere publică amplă — este exact genul de detaliu care, într-o presă mai puțin atentă, ar trece neobservat.

Nu spunem că informarea profesorilor despre semnele de radicalizare ar fi, în sine, un lucru rău — dimpotrivă, prevenția are rolul ei. Însă absența transparenței privind criteriile folosite pentru a eticheta un elev drept „potențial risc” este exact tipul de zonă gri în care abuzurile devin posibile, chiar dacă intenția inițială a fost una legitimă.

Sursă: Flux24.ro