SPLC și extremiștii plătiți: cine a beneficiat de fapt?

rganizația care se prezintă drept cel mai vocal vânător de extremiști din America e acum acuzată că a construit, cu banii donatorilor, o rețea financiară care a hrănit direct grupările pe care pretindea că le combate. Fosta directoare a Proiectului de Informații al Southern Poverty Law Center (SPLC), Heidi Beirich, a fost arestată miercuri în California, în baza unui rechizitoriu suplimentar depus în cadrul anchetei Departamentului de Justiție împotriva organizației, potrivit unei relatări CNN confirmate de oficiali federali.

Beirich, care a condus Proiectul de Informații al SPLC până în 2019, este acuzată de trei capete de acuzare: conspirație pentru comiterea de fraudă electronică, conspirație pentru depunerea de declarații false către o bancă asigurată federal și conspirație pentru disimularea de spălare de bani. Ea urma să se prezinte inițial în fața instanței din Riverside miercuri.

„Cred că a fost parte a efortului de a deschide conturi bancare pe numele unor companii complet fictive și de a face plăți către persoane pentru motive care nu erau descrise corect”, a declarat procurorul general Todd Blanche reporterilor miercuri. „Exact asta am spus că se va întâmpla într-un caz ca acesta.”

Banii donatorilor, contul comun și informatorul din interiorul mișcării naziste

În centrul acuzațiilor se află un program SPLC prin care erau plătiți informatori infiltrați chiar în organizațiile extremiste pe care ONG-ul le monitoriza public și le critica. Procurorii susțin că Beirich a ajutat la supravegherea acestor plăți și că a avut un cont bancar comun cu unul dintre informatorii care primeau banii — detaliu care, dincolo de aspectul juridic, ridică întrebarea firească: cât de independentă mai poate fi o anchetă atunci când cea care o conduce trăiește, la propriu, cu sursa?

Acel informator, identificat în actele de acuzare drept F-9, ar fi infiltrat organizația neonazistă National Alliance. Procurorii mai susțin că Beirich locuia cu el și avea o relație romantică în timp ce plățile erau efectuate.

Potrivit relatărilor despre rechizitoriul suplimentar din iunie, aproximativ 140.000 de dolari din fondurile donatorilor au fost transferați din contul operațional al SPLC în conturi comune deținute de Beirich și F-9 între 2015 și 2021. Organizația ar fi plătit acestui informator peste 1 milion de dolari începând din 2007 — o sumă care, plasată în contextul unei organizații ce se finanțează exclusiv din donații destinate combaterii urii, nu poate să nu ridice semne de întrebare despre cine, până la urmă, a beneficiat cel mai mult.

Alte plăți din același program ar fi ajuns la alți destinatari. Rechizitoriul descrie, de exemplu, fonduri ajunse la un „Imperial Wizard” al United Klans of America — o persoană diferită de informatorul cu care Beirich ar fi avut o relație.

Spargerea, cele 25 de cutii și articolul care a urmat

Conform procurorilor, F-9 ar fi spart și sediul unei organizații supremaciste albe, de unde ar fi luat aproximativ 25 de cutii cu documente. Aceste materiale ar fi stat, ulterior, la baza unui articol Hatewatch din 2015, scris chiar de Beirich, intitulat „Chaos at the Compound”. Un al doilea informator ar fi fost plătit cu aproximativ 6.000 de dolari pentru a-și asuma responsabilitatea pentru spargere și a ascunde identitatea sursei reale — o cronologie care, privită cu atenție, sugerează o operațiune coordonată, nu o simplă coincidență de circumstanțe.

Un avocat al lui Beirich a negat orice faptă ilegală, calificând acuzațiile drept nefondate și motivate politic, precizând că aceasta așteaptă să își prezinte varianta în instanță. Un purtător de cuvânt al SPLC nu a oferit imediat un comentariu.

SPLC a contestat cazul guvernului încă de la început, argumentând că procurorii denaturează un program de colectare de informații desfășurat pe termen lung, menit să monitorizeze extremiștii violenți. Avocații organizației au subliniat, de asemenea, că agențiile de aplicare a legii au folosit efectiv informațiile generate de informatorii SPLC — un argument care, dacă e adevărat, ridică o întrebare mai mare: câte alte instituții oficiale s-au bazat, fără să știe sau fără să vrea să știe, pe o rețea de finanțare controversată?

Rechizitoriul inițial: 3 milioane de dolari și companii fictive

Un mare juriu federal din Montgomery a pus sub acuzare SPLC pe 21 aprilie, cu 11 capete de acuzare: șase pentru fraudă electronică, patru pentru fraudă bancară și unul pentru spălare de bani.

Procurorii susțin că organizația a direcționat peste 3 milioane de dolari din fonduri donate către cel puțin opt informatori asociați unor grupări precum Ku Klux Klan, Aryan Nations, National Alliance și National Socialist Party of America, între 2014 și 2023.

Potrivit rechizitoriului, o parte din aceste plăți ar fi fost direcționate prin conturi bancare deschise pe numele unor entități fictive, precum „Rare Books Warehouse” și „Tech Writers Group” — un nivel de sofisticare financiară care nu prea se potrivește cu imaginea publică a unui ONG umanitar.

„SPLC fabrică rasism pentru a-și justifica existența”, a declarat Blanche la anunțarea acuzațiilor inițiale.

SPLC a pledat nevinovat în iulie și a cerut respingerea rechizitoriului, argumentând că urmărirea penală este răzbunătoare și că administrația se răzbună pe organizație pentru identificarea și criticarea grupărilor extremiste.

Pe 7 august, judecătoarea districtuală americană Emily Marks a respins această cerere, constatând că SPLC nu a demonstrat existența unei animozități din partea procurorilor.

FBI a rupt relația cu SPLC în octombrie 2025. În cea mai recentă raportare disponibilă, organizația a declarat venituri brute de 339,3 milioane de dolari și active totale de 822,2 milioane de dolari — cifre care arată dimensiunea financiară reală a unei organizații prezentate adesea drept o simplă structură non-profit de monitorizare civică.

Lista „grupurilor de ură” — armă privată fără control judiciar?

La o audiere a Comitetului Judiciar al Camerei Reprezentanților din 9 iunie, intitulată „Manufacturing Hate, Part II”, martori au declarat că desemnările SPLC de „grup de ură” au fost folosite drept criterii de filtrare de către procesatori de plăți, fonduri de consiliere pentru donatori, platforme de donații corporative și companii de găzduire web.

În practică, au argumentat martorii, lista întreținută privat de SPLC putea avea consecințe similare unei desemnări oficiale guvernamentale, deși nu exista niciun mecanism formal de contestare pentru organizațiile incluse pe ea. Un martor a declarat comitetului că organizația sa a pierdut accesul la platforme de donații caritabile, la găzduire web și la prețuri preferențiale pentru software non-profit după ce a apărut pe „harta urii” a SPLC.

Aceste afirmații rămân, deocamdată, caracterizări ale martorilor, nu constatări judiciare. Dar au intrat deja în procesul-verbal al Congresului, iar faptul că agenții federale de aplicare a legii s-au bazat anterior pe informații produse de SPLC nu este contestat de nimeni.

Beirich a părăsit SPLC în 2019, în plină criză provocată de demiterea cofondatorului Morris Dees și de plecarea unei mari părți din conducerea superioară a organizației. Ulterior, a cofondat Global Project Against Hate and Extremism, unde a continuat să lucreze ca cercetătoare a fenomenului extremist.

Context extins: cazul readuce în discuție un tipar mai vechi — organizații care se autointitulează gardieni ai binelui public ajung, prin structuri financiare opace, să finanțeze chiar fenomenele pe care declară că le combat. Nu e prima dată când o rețea de „informatori” plătiți din donații ridică suspiciunea că granița dintre supraveghere și complicitate poate deveni extrem de subțire, mai ales când banii circulă prin companii fictive și conturi comune greu de urmărit.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)