Khamenei fiul: liderul invizibil pe care nimeni nu l-a văzut

n lider suprem care conduce a doua putere militară din Orientul Mijlociu fără să fi fost văzut sau auzit vreodată în direct de public — aceasta este realitatea oficială din Iran, iar chiar președintele țării recunoaște că nu poate comunica normal cu el. Ceea ce se prezintă drept „continuitate a conducerii” la Teheran ascunde, potrivit unor surse din interiorul regimului, o incertitudine profundă legată de starea reală de sănătate a lui Mojtaba Khamenei.

Potrivit publicației de opoziție IranWire, care citează două surse apropiate de guvernul președintelui Masoud Pezeshkian, la cele mai înalte niveluri ale regimului circulă zvonuri conform cărora Khamenei s-ar afla într-o „stare extrem de critică” și ar putea muri în orice moment. Una dintre surse a declarat: „Nu ne-ar surprinde dacă am afla în scurt timp vestea martirajului său.”

Cronologia ridică semne de întrebare: cele două surse afirmă că Khamenei nu s-a mai întâlnit cu niciun membru al cabinetului Pezeshkian de la atacurile americano-israeliene din 28 februarie, care au declanșat Operațiunea Epic Fury și care i-au ucis tatăl și predecesorul, Ayatollah Ali Khamenei, alături de alți membri ai familiei sale. Afirmațiile nu au fost verificate independent, iar autoritățile iraniene nu au confirmat oficial că liderul suprem ar fi grav bolnav — dar tăcerea oficială, în sine, spune multe.

Cine beneficiază de această opacitate totală? Khamenei nu a apărut public și nu a susținut niciun discurs televizat de când a preluat funcția, iar nicio imagine video sau înregistrare audio cu vocea sa nu a fost publicată vreodată. Comunicarea sa cu populația s-a limitat exclusiv la declarații scrise, atribuite lui de presa de stat. Absența sa notabilă de la funeraliile publice ale propriului tată, luna trecută, a alimentat și mai mult speculațiile despre locul și starea sa.

Relatările despre gravitatea rănilor suferite în atacul din 28 februarie diferă semnificativ, ceea ce a întreținut luni de speculații privind capacitatea sa reală de a guverna. Mai mult, ziarul Al-Mashhari, afiliat Municipalității Teheran, a raportat recent că autoritățile ar reține deliberat înregistrările audio cu Khamenei, de teamă că serviciile de informații străine ar putea analiza semnătura acustică, zgomotul de fond sau alte caracteristici tehnice pentru a-i determina locația sau starea reală. Este o explicație oficială pentru absența vocii liderului — dar și un indiciu că regimul se teme mai mult de identificarea locației decât de simpla propagandă.

Chiar președintele Pezeshkian a recunoscut public că este „foarte dificil” să comunice cu Khamenei în acest moment, subliniind totuși, într-un interviu la televiziunea de stat, că „prezența sa este o mare sursă de putere pentru noi, pentru a putea continua” — o formulare care sună mai degrabă ca o justificare politică decât ca o certitudine.

Nu se menționează în rapoartele oficiale iraniene ceea ce a dezvăluit Iran International, citând surse anonime: Pezeshkian ar fi obținut o singură întâlnire cu Khamenei, după repetate cereri de acces, iar circumstanțele acesteia lasă loc de îndoială chiar și pentru președinte. Potrivit sursei citate, Pezeshkian a fost dus într-o locație secretă din Teheran și i s-a permis să stea doar câteva minute într-un vehicul întunecat, cu geamuri fumurii, alături de un bărbat prezentat drept Khamenei. „Pezeshkian nu a putut vedea bărbatul de lângă el și a întrebat mai apoi dacă vocea pe care o auzise îi apartinea într-adevăr liderului suprem”, a relatat publicația.

Coincidență sau nu, această relatare contrazice frontal versiunea difuzată anterior de presa de stat iraniană, care descria o întâlnire îndelungată, față în față, între cei doi. Pezeshkian declarase în luna mai că a avut o discuție „directă” și „sinceră” cu Khamenei, iar presa de stat menționase că întrevederea ar fi durat aproximativ două ore și jumătate. Două versiuni oficiale, complet diferite — cine spune adevărul?

The Wall Street Journal a raportat că și oficialii iranieni care susțin negocieri diplomatice au avut dificultăți în a obține acces la Khamenei. Potrivit unor diplomați arabi și unui consilier al Gărzii Revoluționare Islamice citați de publicație, Pezeshkian ar fi amenințat cu demisia pentru a obține o întâlnire cu liderul suprem și a-l avertiza că situația economică a Iranului a devenit atât de gravă încât o înțelegere diplomatică este urgentă.

Întrebările privind starea lui Khamenei apar într-un moment extrem de sensibil pentru Teheran, în plin proces de negociere a unui cadru temporar, mediat de Oman, pentru navigația comercială prin Strâmtoarea Ormuz. Un oficial parlamentar iranian a declarat că „cadrul general” al aranjamentului a fost finalizat, dar rămâne supus aprobării finale la „cele mai înalte niveluri de decizie” ale țării — o formulare care, în contextul actual, ridică inevitabil întrebarea: cine ia, de fapt, deciziile finale la Teheran? Axios a raportat separat, citând un diplomat dintr-una dintre țările mediatoare, că Iranul așteaptă aprobarea Consiliului Suprem de Securitate Națională și că o decizie este așteptată în scurt timp.

Conform cadrului propus, valabil 60 de zile, navele care intră în Golful Persic ar folosi o rută pe partea iraniană a strâmtorii, în timp ce traficul de ieșire ar circula pe partea omaneză, în timp ce părțile lucrează la un aranjament pe termen lung privind această cale navigabilă strategică și, posibil, la un traseu diplomatic mai amplu privind programul nuclear al Iranului. Statele Unite au insistat ca orice rută temporară să permită navigație comercială nerestricționată, fără taxe, tarife, aprobări sau permisiuni impuse de Iran.

Context extins: strâmtoarea Ormuz este una dintre cele mai importante artere energetice ale planetei, prin care trece o parte semnificativă a petrolului mondial — orice incertitudine legată de cine controlează efectiv decizia de la Teheran are implicații directe asupra prețurilor globale la energie, inclusiv asupra facturilor din România, țară care s-a confruntat deja cu una dintre cele mai mari creșteri de prețuri la combustibili din UE în urma acestui conflict. Khamenei păstrează, cel puțin pe hârtie, autoritatea supremă asupra celor mai importante decizii de politică externă și securitate națională ale Iranului — dar întrebarea rămâne deschisă: cine decide, de fapt, în numele lui, într-un moment în care nici propriul președinte nu e sigur cu cine a vorbit?

Sursă: Breitbart News (breitbart.com)