Hub-ul AI de la Cernavodă: cine ia energia și cine plătește nota

n supercomputer regional de inteligență artificială, capabil să consume până la 1.500 de MW, urmează să fie construit la Cernavodă — iar ceea ce este prezentat oficial drept un pas tehnologic pentru România ascunde, de fapt, o întrebare mult mai simplă: cine controlează energia produsă aici și în beneficiul cui va fi ea folosită, cu adevărat, în primul rând?

Proiectul face parte dintr-o inițiativă europeană de accelerare a dezvoltării inteligenței artificiale, iar autoritățile de la București vorbesc despre construirea unui așa-numit „Hub AI” — termen preluat, ca de obicei, direct din limbajul de marketing al marilor corporații tech, tradus stângaci pe românește. Ceea ce nu se explică însă în comunicatele oficiale este de unde va veni, concret, uriașa cantitate de energie necesară pentru a alimenta o asemenea infrastructură.

Reactoarele nucleare, sursă de energie pentru un proiect european

Conform planurilor, în prima fază, energia pentru giga-fabrica de inteligență artificială va fi furnizată de reactoarele 3 și 4 ale centralei nucleare de la Cernavodă — instalații despre a căror finalizare și punere în funcțiune s-a discutat, cu întreruperi, de ani buni în spațiul public românesc. Coincidență sau nu, un proiect anunțat ca prioritate europeană „cade” exact peste resursele energetice pe care România le construiește, teoretic, pentru propriile nevoi de securitate energetică.

Context extins: România a fost prezentată constant, în ultimii ani, drept un pilon energetic pentru regiune — de la Neptun Deep, în Marea Neagră, la extinderea capacităților nucleare de la Cernavodă. Nu este lipsit de interes faptul că, exact în momentul în care aceste resurse ajung aproape de maturitate, apare un proiect finanțat și coordonat la nivel european care le direcționează, cel puțin parțial, către infrastructură digitală controlată în mare parte de jucători din Big Tech. Cine beneficiază de fapt de energia produsă pe teritoriul românesc rămâne o întrebare pe care rapoartele oficiale o ocolesc cu grijă.

Ce nu se spune în comunicatele oficiale

Documentele publice vorbesc despre „accelerarea dezvoltării inteligenței artificiale” și despre poziționarea României ca hub regional, dar nu detaliază cine va deține efectiv infrastructura, ce companii vor avea acces prioritar la puterea de calcul generată și, mai ales, ce se întâmplă cu prețul energiei pentru consumatorii casnici din zonă, într-o perioadă în care România se confrunta, conform datelor Eurostat din martie 2026, cu una dintre cele mai mari rate ale inflației din Uniunea Europeană.

Cronologia proiectului ridică, la rândul ei, semne de întrebare: apare exact în perioada în care Bruxelles-ul își intensifică presiunea pentru o strategie europeană unitară în domeniul inteligenței artificiale, menită să reducă dependența de infrastructura americană și chineză. Într-un asemenea context, resursele naturale și energetice ale statelor membre mai mici — precum România — devin, ce coincidență, exact piesele de care Europa are nevoie pentru a-și construi propria autonomie tehnologică. Întrebarea firească este dacă beneficiile acestui aranjament vor fi împărțite echitabil, sau dacă România va rămâne, din nou, doar furnizorul de resurse dintr-un lanț valoric controlat de altcineva.

Deocamdată, proiectul rămâne la stadiul de anunț, iar detaliile tehnice și financiare complete nu au fost făcute publice integral. Rămâne de văzut dacă transparența va crește pe măsură ce lucrările avansează — sau dacă, așa cum se întâmplă de multe ori cu proiectele de anvergură, contractele esențiale vor rămâne departe de ochii publicului.

Sursă: OrtodoxINFO (ortodoxinfo.ro)