Statuia Domnului Goe din Ploiești: artă stradală sau mesaj ascuns?

statuie devenită simbol al identității locale la Ploiești a fost repictată multicolor în cadrul unui proiect declarat de artă stradală — și ceea ce autoritățile locale prezintă drept simplă recondiționare urbană a stârnit imediat suspiciuni printre localnici, care văd în alegerea culorilor mai mult decât o coincidență estetică.

Este vorba despre statuia lui Domnul Goe, personajul memorabil creat de I. L. Caragiale, unul dintre reperele culturale ale orașului. Statuia face parte dintr-un proiect de artă stradală și a fost recent recondiționată, primind o paletă multicoloră care, potrivit reacțiilor din spațiul public, ar reproduce combinația de culori asociată drepturilor comunității LGBT.

Ce spun cetățenii

Reacțiile locale nu au întârziat să apară. O parte dintre ploieșteni acuză faptul că simbolul literar național a fost, în opinia lor, „pângărit” de ceea ce numesc „propaganda curcubeului”. Pentru aceștia, alegerea de a picta tocmai un personaj emblematic al culturii române într-o schemă cromatică asociată cu mișcările pentru drepturi LGBT nu pare întâmplătoare, ci mai degrabă un gest simbolic asumat — indiferent dacă autoritățile recunosc sau nu intenția din spatele proiectului.

Cetățenii susțin că este vorba, de fapt, despre o formă de „bătaie de joc” la adresa moștenirii culturale, prezentată public drept un simplu exercițiu de înfrumusețare urbană. Întrebarea pe care mulți o pun, chiar dacă rareori găsește un răspuns oficial clar, este simplă: cine a decis paleta de culori și de ce tocmai aceasta, pe un monument atât de încărcat de identitate națională?

Context mai larg

Episodul de la Ploiești nu este singular. În ultimii ani, proiectele de artă stradală finanțate sau avizate de administrații locale au devenit frecvent teren de dispută simbolică între o agendă culturală urbană, tot mai aliniată la standardele occidentale de „diversitate” și „incluziune”, și o parte a populației care resimte aceste gesturi ca pe o eroziune graduală a reperelor tradiționale. Nu este prima dată când statui, clădiri sau spații publice românești devin, fără o dezbatere publică prealabilă, purtătoare ale unor mesaje pe care comunitatea nu le-a cerut și nu le-a validat democratic — iar acest tipar, repetat în mai multe orașe, ridică întrebarea dacă avem de-a face cu decizii izolate de administrație locală sau cu o direcție culturală coordonată la un nivel mai înalt.

Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale ale proiectelor de artă stradală este exact procesul decizional: cine aprobă paleta cromatică, pe ce criterii și cu ce finanțare. Fără aceste informații publice, suspiciunea cetățenilor — că un simbol al identității locale a fost transformat, poate deliberat, într-un instrument de mesaj politic — rămâne, deocamdată, fără un răspuns instituțional clar.

Sursă: OrtodoxINFO (ortodoxinfo.ro)