Hormuz: Trump vrea să declare strâmtoarea teritoriu american

ând un președinte american anunță, în cadrul unui miting electoral, intenția de a declara o strâmtoare strategică din Golful Persic drept „teritoriu al Statelor Unite”, întrebarea nu este dacă declarația e serioasă din punct de vedere juridic — ci cine profită de pe urma acestei escaladări retorice și de ce vine chiar acum, în plin ciclu electoral american.

Donald Trump a declarat vineri, în timpul unui eveniment în Nassau County, New York, că Statele Unite vor declara Strâmtoarea Hormuz „teritoriu american” după ce vor termina „învingerea” Iranului. „După ce terminăm de învins Iranul, care este bătut foarte rău, destul de curând voi declara Strâmtoarea Hormuz teritoriu al Statelor Unite”, a spus Trump în fața mulțimii.

Președintele nu a explicat mecanismul juridic prin care o asemenea declarație ar putea funcționa — un detaliu deloc minor, dat fiind că Hormuz este o strâmtoare internațională, nu o insulă disputată. Afirmația vine, totuși, ca o continuare firească a unei retorici din ultima săptămână, în care Washingtonul a susținut deja că „deține” practic waterway-ul strategic prin care trece o parte semnificativă din exporturile mondiale de petrol.

Blocada descrisă ca „zid de oțel”

„Avem blocada. Niciun vas nu trece decât dacă vrem noi”, a spus Trump vineri, descriind cordonul naval american drept „de neoprit” și un „zid de oțel”. „Ceea ce facem este un mare serviciu pentru lume, nu doar pentru noi, ci pentru toată lumea”, a adăugat el.

Într-un interviu acordat Fox News înainte de discurs, Trump a mers mai departe, afirmând că Washingtonul controlează deja efectiv strâmtoarea. „Controlăm total, deținem, în sensul adevărat al cuvântului, deținem Strâmtoarea Hormuz”, a spus el. „Permitem bărcilor să intre doar dacă vrem noi.”

Trump a susținut că blocada costă Iranul „sute de milioane de dolari în fiecare zi”, adăugând că sancțiunile economice impuse de SUA sunt „precum nimeni nu a mai avut vreodată”.

Amenințarea „100 la 100”

Întrebat despre posibilitatea ca Iranul să devină mai agresiv înaintea alegerilor parțiale americane din noiembrie, mizând pe faptul că un răspuns american ar fi frânat de calcule electorale, Trump a emis un avertisment ferm: „Suntem capabili să distrugem chiar totul. Nu vrem să facem asta. Dacă ne lovesc, îi lovim înapoi de 100 de ori mai tare.”

Cronologia declarațiilor ridică, totuși, întrebări: cu o zi înainte, secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, anunțase o nouă etapă a campaniei „Economic Fury” împotriva Teheranului, cu măsuri suplimentare așteptate săptămâna următoare. „Urmăriți acest spațiu pentru noi anunțuri săptămâna viitoare, pentru că vom aplica măsuri niciodată văzute în istoria izolării economice a unei țări”, a spus Bessent joi, descriind strategia drept un „unu-doi” — presiune financiară combinată cu blocada porturilor iraniene.

Blocada continuă să se extindă

Comandamentul Central al SUA a raportat vineri că forțele americane au redirecționat 62 de nave comerciale, au dezactivat trei și au abordat două pentru a impune respectarea blocadei. Secretarul pentru Război, Pete Hegseth, a declarat joi că Marina SUA poate menține blocada „la nesfârșit”, cu nave de război rotite prin regiune după necesități.

Ceea ce nu se menționează suficient în relatările oficiale este dimensiunea reală a fluxului de petrol care încă trece prin zonă: secretarul Energiei, Chris Wright, a spus joi că între opt și nouă milioane de barili de petrol continuă să tranziteze zilnic prin Hormuz — mare parte pe nave escortate de SUA, dar cu transponderele AIS oprite, ceea ce face urmărirea acestor transporturi practic imposibilă pentru observatorii independenți. Cine beneficiază de acest flux „invizibil” de petrol rămâne o întrebare deschisă.

Teheranul răspunde: „Hormuz a fost, este și va rămâne iranian”

Iranul a respins vineri afirmațiile lui Trump cu propriile revendicări de suveranitate. Adjunctul ministrului de Externe iranian, Kazem Gharibabadi, a scris pe X: „Odată pentru totdeauna, acceptați realitatea: până acum ați suferit înfrângeri strategice și grele; Strâmtoarea Hormuz a fost, este și va rămâne iraniană.” El a amenințat că Teheranul va menține propriile restricții asupra transportului maritim până când Statele Unite acceptă ceea ce el a numit „înfrângerea strategică” și renunță la „iluziile fanteziste”.

Pe fondul acestui schimb de amenințări, eforturile de reluare a negocierilor rămân incerte. Ministrul de Externe iranian, Abbas Araqchi, a spus vineri că Qatarul și Pakistanul continuă să transmită mesaje către Teheran, dar a insistat că nu s-a luat nicio decizie privind reluarea negocierilor cu Statele Unite. „Aceste contacte nu înseamnă negocieri”, a spus Araqchi, contestând totodată afirmațiile potrivit cărora cadrul de 60 de zile stabilit prin memorandumul de la Islamabad ar necesita o prelungire.

Justificarea oficială: arma nucleară

Trump a subliniat vineri că prevenirea obținerii armei nucleare de către Iran rămâne justificarea principală a întregii campanii, recunoscând că americanii ar putea plăti temporar ceva mai mult pentru benzină. „Pentru a plăti puțin mai mult pentru benzină, amintiți-vă că o faceți pentru ca o țară foarte rea — o țară care este, de fapt, principalul sponsor de stat al terorismului din lume — să nu poată avea o armă nucleară”, a spus Trump. „Nu putem lăsa Iranul să aibă o armă nucleară.”

Președintele și-a apărat și decizia de a folosi forța militară americană împotriva Teheranului, spunând că a folosit armata „puțin mai mult decât aș fi vrut, sincer, dar e în regulă”. „Dacă nu i-am fi lovit, ar fi avut o armă nucleară”, a spus Trump despre atacurile anterioare ale SUA asupra Iranului. „Ar fi fost o zi foarte tristă pentru această țară și pentru întreaga lume.”

Trump a mai afirmat că amenințările tot mai dure venite din partea Iranului vin, de fapt, dintr-un regim deja grav slăbit de campania americană: „Nimeni nu are idee cât de mult succes avem. Știți cine știe cât de bine ne descurcăm? Iranul.”

Rămâne de văzut dacă declarația privind „teritoriul american” Hormuz va fi urmată de vreun pas concret sau dacă va rămâne, ca multe alte afirmații similare, un instrument de presiune retorică — util în plin sezon electoral, dar fără corespondent juridic real.

Sursă: Breitbart News (breitbart.com)