Iran: izolare economică „fără precedent”

ecretarul Trezoreriei american, Scott Bessent, a anunțat că săptămâna viitoare Washingtonul va dezvălui măsuri economice „fără precedent în istoria izolării economice” a unei țări — o formulare care, dincolo de retorica de campanie, ascunde de fapt o recunoaștere tacită: peste 2.200 de sancțiuni impuse Iranului din 2018 încoace nu au reușit să schimbe cursul regimului de la Teheran, iar administrația Trump pare acum să mizeze totul pe o ultimă carte, în plin sezon electoral american.

Declarația a fost făcută joi seară la Newsmax, într-un interviu acordat lui Rob Schmitt. Bessent a spus textual: „La ordinele președintelui, am ridicat nivelul din nou, și urmăriți acest spațiu pentru mai multe anunțuri săptămâna viitoare, pentru că vom aplica măsuri care nu au mai fost văzute vreodată în istoria izolării economice a unei țări.” El a adăugat că strategia funcționează printr-o „lovitură dublă”: „Oamenii spun, ei bine, Cuba a rezistat mult timp. Venezuela a rezistat mult timp. Venezuela s-a prăbușit imediat când am impus blocada. Așa că va fi o combinație de izolare economică cum lumea nu a mai văzut și continuarea blocadei în Strâmtoarea Ormuz, care va împiedica orice intrare sau ieșire din porturile iraniene.”

Cronologia care ridică întrebări

Ceea ce nu se menționează explicit în declarațiile oficiale este contextul strategic din spate: discuțiile SUA-Iran sunt blocate, iar președintele Trump ar fi optat, potrivit analizelor recente, pentru „război de asediu economic” în locul unei campanii militare active — aceasta din urmă fiind, se pare, pusă „pe pauză”. Coincidență sau nu, chiar în aceste zile, forțele rebele Houthi, legate de Teheran, și-au reluat atacurile asupra infrastructurii energetice Saudi Aramco, extinzând geografic conflictul și împingând în sus cotațiile petrolului Brent.

Trump însuși a declarat recent pentru Axios că „joacă la vedere redusă” cu Iranul: „Doar urmărim Iranul cu inflația lui uriașă și faptul că nu are bani.” Cine beneficiază de această strategie a „așteptării”? Potrivit unui raport Bloomberg Economics condus de Jennifer Welch, „dacă 47 de ani de sancțiuni nu au frânt voința Teheranului, mai multe din același lucru sunt puțin probabil să producă schimbări” — scenariul cel mai probabil fiind ca Trump să continue pe același drum: sancțiuni plus blocadă, fără escaladare militară directă.

Ce nu se spune despre motivul real al escaladării economice

Interesant este că pivotul accelerat către „război economic”, în locul unor noi lovituri asupra capacităților de rachete și drone ale Iranului de-a lungul strâmtorii Ormuz sau al unei operațiuni împotriva insulei Kharg, pare să reflecte de fapt o îngrijorare mult mai pragmatică: „furtuna perfectă” care se conturează pe piețele produselor petroliere rafinate. Cu criza globală a motorinei intensificându-se și marjele de rafinare apropiindu-se de pragul de 100 de dolari, orice lovitură militară suplimentară riscă să declanșeze un șoc sever de aprovizionare cu combustibilul care alimentează industriile globale.

Nu întâmplător, acest calcul coincide cu un moment politic extrem de sensibil pentru administrația americană: mai sunt doar 81 de zile până la alegerile de la jumătatea mandatului (midterms), iar o creștere suplimentară a prețurilor la benzină și motorină la pompele din SUA ar fi, potrivit surselor citate, „un dezastru politic”. Jeremy Paner, partener la Hughes Hubbard & Reed care urmărește industria energetică iraniană, confirmă amploarea arhitecturii de sancțiuni deja existente — un indiciu al dificultății reale cu care se confruntă Washingtonul în încercarea de a mai stoarce pârghii suplimentare dintr-un regim deja sufocat economic de aproape jumătate de secol.

Rămâne de văzut dacă acest anunț „istoric” al lui Bessent va fi, în fapt, o schimbare de substanță sau doar o reîmpachetare retorică a unor măsuri deja cunoscute — un tipar care nu ar fi, de altfel, o premieră în relația tumultuoasă dintre Washington și Teheran.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)