Stânga America Latină cade: cine nu vrea să vezi asta

n timp ce presa progresistă occidentală vorbește tot mai rar despre eșecurile socialismului latino-american, realitatea electorală din regiune spune o cu totul altă poveste — iar cine beneficiază de tăcerea mediatică asupra acestui subiect ridică deja semne de întrebare. Un raport al analistului Andy Laperriere, șeful cercetării de politici publice din SUA la Piper Sandler, arată că ambele mari partide americane se îndreaptă spre stânga pe teme economice, exact în momentul în care America de Sud respinge masiv modelele socialiste.

Cronologia ridică întrebări: cu doar o săptămână înainte de publicarea analizei, Abelardo de la Espriella, susținut de Trump, a preluat puterea în Colombia. Coincidență sau tendință mai amplă? Laperriere notează că, în ultimii ani, alegătorii din Bolivia, Peru, Honduras, Ecuador, Argentina, Chile și El Salvador au respins fie guverne socialiste, fie s-au îndepărtat decisiv de partidele de extremă stânga.

Populism transpartinic — ce nu se spune în rapoartele oficiale

Ceea ce nu se menționează suficient în presa mainstream este că măsurile populiste economice au susținere transpartinică solidă în SUA. Potrivit datelor citate de Laperriere: aproximativ 80% dintre republicani susțin interzicerea achizițiilor masive de case unifamiliale de către investitori instituționali mari, 79% susțin plafonarea dobânzilor la cardurile de credit, iar 75% sunt de acord cu un salariu minim federal de 15 dolari. La nivelul tuturor alegătorilor, 63% susțin taxe mai mari pentru corporații și miliardari, iar 59% sunt pentru asigurări de sănătate oferite de stat.

Analistul subliniază că președintele Trump și vicepreședintele JD Vance au contribuit la îndepărtarea republicanilor de economia de piață liberă în stil Milton Friedman, printr-un discurs tot mai orientat spre logica „joc cu sumă zero” în comerț și putere corporativă.

Partea nespusă: de ce stânga americană pierde teren

Laperriere identifică o fractură interesantă: propunerile economice socialiste și progresiste sunt adesea populare, dar pozițiile privind poliția, imigrația și identitatea de gen rămân profund nepopulare. Doar 29% dintre alegători susțin desființarea ICE, 24% sunt de acord ca sportivii transgender să concureze în afara sexului biologic, iar doar 11% susțin desființarea poliției.

Un detaliu care nu apare des în presă: două treimi dintre alegătorii democrați au acum o părere favorabilă despre socialism — parțial pentru că generațiile tinere nu au trăit realitatea cozilor la pâine din URSS, a Zidului Berlinului sau a „boat people” vietnamezi care au fugit de comunism cu prețul vieții.

Cine beneficiază de tăcerea despre eșecurile socialismului?

Aici apare întrebarea centrală: ecosistemul de fundații finanțate de miliardari, ONG-uri de extremă stânga, activiști ai Democratic Socialists of America și presa corporatistă progresistă au foarte puțin interes să evidențieze schimbarea politică din întreaga Americă Latină. Narativul conform căruia capitalismul e „inerent distructiv” și socialismul „ar reuși de data asta” se prăbușește dacă publicul vede clar consecințele din Venezuela sau Cuba: criză valutară, inflație persistentă, fugă de capital, deteriorare instituțională și criminalitate în creștere.

Cifrele vorbesc singure: aproape 800.000 de imigranți ilegali din Venezuela se află în prezent în SUA — o cifră care, spun criticii, ar trebui să fie suficientă pentru a explica generațiilor tinere ce înseamnă, de fapt, colapsul unui stat socialist.

Context extins: un tipar geopolitic mai larg

Nu e prima dată când mișcările populiste de dreapta din America Latină coincid cu retorica anti-establishment din Washington — iar administrația Trump ar putea exploata această vulnerabilitate narativă, amplificând mesajul despre „viraju la dreapta” din regiune. Rămâne de văzut dacă acest tipar de coincidențe electorale — Colombia, Argentina, Ecuador, El Salvador — este doar rezultatul organic al nemulțumirii populare sau parte a unei strategii mai ample de poziționare geopolitică în emisfera vestică, într-un moment în care influența Chinei și a Rusiei în America Latină este tot mai discutată în cercurile de securitate occidentale.

Laperriere mai notează un fenomen intern relevant: în alegerile primare democrate din acest an, zece parlamentari în funcție au fost învinși — cel mai mare număr dintr-un an fără redistrictuire, începând cu anii 1950. Majoritatea au pierdut în fața unor candidați mai tineri, mai radicali economic, dar și mai ostili față de instituțiile occidentale tradiționale — un tipar care, spune el, seamănă izbitor cu forțele care l-au propulsat pe Trump la nominalizarea republicană din 2016.

Pentru cititorul român, paralela nu e greu de făcut: și la noi, discursul „ei nu ne spun tot” despre eșecurile trecutului socialist rămâne un subiect sensibil, cu 55,8% dintre români considerând regimul comunist „mai degrabă bun” — o nostalgie care, la fel ca în cazul american, se hrănește din lipsa memoriei trăite și din tăcerea instituțională privind consecințele reale ale experimentelor colectiviste.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)