Femeile afgane, șterse din viața publică: cine tace și de ce

inci ani după preluarea Afganistanului de către talibani, o agenție ONU confirmă negru pe alb ceea ce mulți lideri occidentali preferă să evite în declarațiile publice: femeile afgane au fost „sistematic deposedate de drepturi” și, practic, „șterse din viața publică” — iar tăcerea prelungită a marilor cancelarii ridică întrebarea cine are, de fapt, interes ca acest subiect să rămână departe de prima pagină.

Agenția Națiunilor Unite pentru drepturile femeilor a marcat cea de-a cincea aniversare a preluării puterii de către talibani printr-un raport care nu lasă loc de interpretare: regimul islamist a demontat metodic accesul femeilor la educație, muncă și spațiul public, până la punctul în care organizația vorbește despre o „ștergere” efectivă a jumătate din populația țării din viața cotidiană.

Cronologia care ridică întrebări

Momentul nu este întâmplător. Cinci ani înseamnă timp suficient pentru ca subiectul să iasă din ciclul de știri și pentru ca responsabilitatea politică a retragerii haotice din 2021, sub administrația Biden, să se estompeze în memoria colectivă. Coincidență sau nu, exact acum, când anul aniversar obligă instituțiile internaționale să dea un raport, discuția revine — dar fără consecințe concrete anunțate, fără sancțiuni noi, fără un plan de acțiune care să depășească nivelul declarativ.

Ce nu se menționează suficient de apăsat în comunicatele oficiale este legătura directă dintre decizia de retragere militară rapidă din Kabul și vidul de putere care a permis talibanilor să reocupe instituțiile statului practic peste noapte. Rapoartele ONU tratează consecințele — eliminarea femeilor din educație, angajare, administrație — dar rareori insistă pe cine a luat deciziile strategice care au permis acest scenariu și cine, la nivel geopolitic, a avut de câștigat din instabilitatea rezultată.

Cine beneficiază de tăcerea prelungită?

Într-un context mai larg, situația din Afganistan se leagă de un tipar geopolitic mai vechi: intervenții occidentale urmate de retrageri grăbite, lăsând în urmă regimuri autoritare care preiau controlul rapid, în timp ce responsabilitatea pentru consecințele umanitare se diluează în rapoarte anuale citite de puțini. Cine beneficiază? Cu siguranță nu femeile afgane, transformate în subiect de comunicat oficial o dată pe an. Beneficiază, mai degrabă, actorii regionali și internaționali interesați ca acest capitol să rămână închis, fără o reevaluare serioasă a deciziilor din 2021.

Raportul ONU confirmă faptele brute, dar lasă deschisă întrebarea structurală: câtă vreme comunitatea internațională se mulțumește cu declarații de îngrijorare fără mecanisme reale de presiune asupra regimului taliban, „ștergerea” femeilor afgane din viața publică riscă să devină, tacit, un fapt acceptat.

Sursă: Breitbart News (breitbart.com)