Hawaii: legea „sângelui pur” care lasă oameni fără casă

n stat american evacuează astăzi proprii cetățeni din locuințele lor pe baza unui criteriu pe care, în orice alt context, l-am numi fără ezitare rasial — și o face invocând chiar protecția populației pe care o dezavantajează. Asta ridică o întrebare simplă: o lege gândită acum peste un secol, într-un context colonial, mai servește azi scopului declarat sau a devenit instrumentul exact opus?

Doi rezidenți din Hawaii au deschis, în iunie și iulie, procese federale împotriva Departamentului pentru Terenurile de Origine Hawaiiană (DHHL) — agenția statală care distribuie contracte de leasing pe termen lung pentru locuințe, terenuri agricole și pastorale exclusiv persoanelor care dovedesc că au cel puțin 50% ascendență nativă hawaiiană. Regula se numește „blood quantum” — literalmente, cotă de sânge — și determină cine are voie să acceseze programe de locuințe accesibile și cine nu.

Cine e lăsat pe dinafară

Primul proces a fost inițiat de Eric Ryan, rezident hawaiian de-o viață, a cărui cerere pentru un leasing de tip homestead a fost respinsă instant pentru că nu îndeplinea pragul de „cel puțin 50% nativ hawaiian”. Definiția legală e explicită: descendent din „nu mai puțin de jumătate din sângele raselor care locuiau Insulele Hawaii înainte de 1778”. Cu acest prag rigid, statul poate respinge automat mii de cereri — iar lista de așteptare pentru contracte noi depășește 30.000 de persoane, unele așteptând de peste 40 de ani.

Ce nu se menționează suficient în rapoartele oficiale este felul în care DHHL a încercat să acopere cererea uriașă: anul trecut a cumpărat un complex privat de 82 de unități locative în Kauai, pentru un program de tip chirie-cu-opțiune-de-cumpărare finanțat de stat. Doar că același prag de 50% ascendență a fost aplicat și aici — ceea ce înseamnă că oameni care locuiau deja acolo au fost puși pe listă pentru evacuare, pur și simplu pentru că nu îndeplineau procentul cerut.

Evacuați din propriile case, în numele „protecției”

În iulie, doi rezidenți din acel complex au deschis al doilea proces. Linda Twitchell, care nu este nativă hawaiiană, urmează să fie forțată să părăsească apartamentul în care locuiește de șapte ani. David Kalahiki, care are 25% ascendență nativă hawaiiană — deci sub prag — nu va putea nici el să rămână, locuința urmând să fie realocată cuiva de pe lista de așteptare care îndeplinește cota strictă. Ambii ajung înapoi într-o piață imobiliară aflată deja în criză, unde majoritatea chiriașilor din Hawaii cheltuiesc peste 30% din venitul lunar doar pe chirie.

Cronologia ridică o întrebare firească: o lege prezentată drept scut de protecție pentru populația nativă ajunge, prin propria aplicare, să scoată oameni din case — inclusiv oameni cu ascendență nativă parțială. Cine beneficiază, de fapt, dintr-o regulă atât de rigidă încât produce evacuări în mijlocul unei crize de locuințe pe care ar trebui să o atenueze?

O lege din era colonială, aplicată în plin secol XXI

Rădăcina problemei stă în Hawaiian Homes Commission Act din 1920 — o lege federală adoptată în perioada teritorială a Hawaii-ului, între anexare și obținerea statutului de stat. Potrivit unui raport al Camerei Reprezentanților din 1920, legiuitorii de atunci erau îngrijorați de „asimilarea socială excesivă” și de declinul populației native. Unii istorici și comentatori au numit însă regula un instrument de deposedare, mascat sub formă de protecție — nu foarte diferit, structural, de alte politici coloniale bazate pe clasificare rasială aplicate populațiilor indigene în diverse colțuri ale lumii.

Guvernatorul Hawaii-ului, Josh Green, a declarat că va apăra ferm legea, iar procuroarea generală a statului, Anne Lopez, susține că programul „a oferit oportunități, stabilitate și speranță pentru generații de beneficiari nativi hawaiieni”. Reclamanții contestă însă tocmai această narativă: susțin că cerința ancestrală este neconstituțională și încalcă garanția de protecție egală în fața legii.

Paradoxul evacuărilor din Kauai e greu de trecut cu vederea — statul cumpără proprietăți private tocmai pentru a evacua ulterior oameni pe criterii de sânge, în timp ce declară că scopul legii e să repare o deposedare istorică. Plângerea depusă în instanță subliniază chiar acest lucru: legea din 1920 nu autorizează explicit cumpărarea de proprietăți private și convertirea lor în terenuri „de origine hawaiiană” — scopul inițial era conservarea unor terenuri deja deținute de monarhia hawaiiană, nu extinderea prin achiziții și evacuări ulterioare.

Rămâne de văzut ce vor decide instanțele: dacă un criteriu bazat pe procentaj de sânge mai poate fi legal aplicat în America de azi și, separat, dacă poate justifica scoaterea oamenilor din propriile case. Până atunci, statul Hawaii poate spune, oficial, unor cetățeni că nu sunt „suficient de nativi” — și îi poate evacua pe baza acestui standard impus de guvern.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)