Trump amenință cu închisoare pe cei care spun adevărul despre arme

ând un președinte amenință public cu ani de închisoare pe cei care dezvăluie o problemă, de obicei problema e mult mai gravă decât recunoaște oficial — și exact asta pare să se întâmple acum cu stocurile de muniție ale Statelor Unite, epuizate în urma războiului cu Iranul.

Donald Trump a amenințat joi, printr-o postare pe Truth Social, că cei care „scurg” informații despre lipsa de muniție a armatei americane vor fi „vânați” și pedepsiți penal. „SUA au cantități masive de muniție, mai ales de anumite tipuri. În plus, cantități mari sunt fabricate și livrate către SUA pe măsură ce e nevoie”, a scris președintele, insistând că firmele de apărare construiesc „cel mai mare număr de uzine și fabrici din istoria țării”.

Problema — și aici lucrurile devin interesante — este că cele mai solide informații despre criza de muniție nu au venit de la vreun „leaker” anonim din Pentagon, ci de la un think tank respectat, Center for International Studies (CSIS), care a folosit exclusiv date publice pentru a-și construi analiza. Cu alte cuvinte: nu a fost nevoie de nicio scurgere secretă pentru ca realitatea să iasă la iveală. Ceea ce ridică o întrebare firească — dacă informația era deja publică, pe cine încearcă de fapt Trump să intimideze?

Cifrele pe care nimeni nu le contestă

Potrivit CSIS, Statele Unite au folosit aproximativ 60% din rachetele avansate de apărare antiaeriană Patriot și circa jumătate din interceptoarele sistemului THAAD. Surse citate de CNN merg și mai departe, susținând că procentul real de interceptoare THAAD folosite în timpul războiului ar fi de fapt 80% — o discrepanță deloc neglijabilă între cifrele „oficiale” și cele scurse presei.

Rapoarte separate de presă indică faptul că SUA au epuizat practic aproape întregul stoc de rachete ATACMS și de rachete de precizie Precision-Strike Missiles, ambele folosite intensiv în atacurile asupra Iranului. Trump susține că producătorii de armament lucrează la creșterea producției, însă realitatea industrială e alta: ritmul actual de consum al muniției depășește cu mult capacitatea de producție, iar refacerea stocurilor la niveluri normale ar putea dura ani întregi — nu luni, ani.

Cearta de la Camp David — dezmințită „din reflex”

Contextul devine și mai tensionat odată cu un raport al cotidianului Washington Post, potrivit căruia Trump l-ar fi confruntat dur pe secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, tocmai din cauza penuriei de muniție. O sursă citată de publicație a mers până acolo încât a sugerat că exact această lipsă de resurse ar fi motivul pentru care Trump a amânat planurile de escaladare dramatică a conflictului cu Iranul — nu vreo strategie diplomatică subtilă, ci pur și simplu lipsa arsenalului necesar.

Conform surselor citate de Washington Post, în marja unei ședințe de cabinet de la Camp David, Trump și-ar fi vărsat frustrarea pe Hegseth, care la rândul lui ar fi dat vina pe adjunctul său, Stephen Feinberg, atât pentru penurie, cât și pentru faptul că nu l-ar fi informat corect pe președinte despre gravitatea situației. Un lanț de responsabilități pasate de la unul la altul — clasic pentru momentele în care cineva trebuie să găsească un vinovat, dar nimeni nu vrea să fie acela.

Trump a respins categoric relatarea: „Fake News, ca de obicei, răspândește zvonuri false și complet neîntemeiate. Sunt extrem de mulțumit de treaba pe care o face Pete Hegseth”, a scris el pe Truth Social, adăugând că a informat publicația că povestea e „complet FALSĂ” și că a catalogat „reportajul” drept „trădare”.

Ce nu se spune în rapoartele oficiale

Coincidență sau nu, discursul oficial american despre „stocuri masive” și „producție record” vine chiar în momentul în care mai multe surse independente — think tank-uri, jurnaliști de investigație, surse din interiorul Pentagonului — converg spre aceeași concluzie: arsenalul american de precizie e serios afectat. Într-un context geopolitic mai larg, în care Washingtonul cere constant aliaților europeni, inclusiv României, să crească alocările pentru apărare și să cumpere echipamente americane, o eventuală criză reală de producție militară ar avea implicații care depășesc cu mult granițele SUA — de la prețul și disponibilitatea armamentului occidental, până la capacitatea reală de susținere a conflictelor prelungite pe mai multe fronturi simultan.

Cine beneficiază de o narativă oficială liniștitoare? Cu siguranță nu contribuabilul american, care va plăti oricum facturile pentru refacerea stocurilor, indiferent dacă adevărul iese la iveală acum sau peste un an, printr-un audit incomod.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)