FBI-Comey: documentele care arată ancheta ascunsă asupra lui Trump

eea ce administrația Trump prezintă acum ca o dezvăluire menită să-l reabiliteze pe fostul președinte ascunde de fapt un detaliu incomod: FBI a deschis oficial, în urmă cu aproape un deceniu, o anchetă în care Trump însuși era tratat drept posibil agent, conștient sau nu, al Rusiei — iar documentele care confirmă asta au fost declasificate abia acum, de o structură creată chiar de Trump.

Documentele desecretizate pe 5 august de o grupă de lucru a Casei Albe se referă la decizia lui Donald Trump de a-l demite pe directorul FBI, James Comey, pe 9 mai 2017. Într-un document datat 16 mai 2017, FBI-ul explică că deschide o anchetă „pe baza unor elemente factuale articulabile care indică în mod rezonabil că președintele Donald J. Trump ar putea fi sau a fost, conștient sau nu, implicat în activități pentru sau în numele Guvernului Federației Ruse”, activități care ar putea constitui infracțiuni federale sau amenințări la adresa securității naționale.

O anchetă cu nume de cod și obiective clare

Scopul anchetei, potrivit documentului, era să stabilească dacă Trump „era sau este direcționat, controlat și/sau își coordona activitățile” cu Federația Rusă, într-un mod care ar constitui o amenințare la securitatea națională sau o violare a legilor penale federale. Ancheta, cu numele de cod Oxferd Comma, urma să investigheze și dacă Trump și „alții încă neidentificați” au obstrucționat sau au conspirat pentru a obstrucționa investigațiile FBI legate de acest subiect — inclusiv dacă demiterea lui Comey era legată direct de investigarea eforturilor Rusiei de a influența alegerile din 2016.

Cronologia ridică, evident, întrebări. Comey a fost demis oficial pentru modul în care a gestionat ancheta privind folosirea de către Hillary Clinton a unui server personal de email pentru corespondență clasificată — inclusiv anunțul, făcut fără aprobarea procurorului general, că dosarul ar trebui închis fără urmărire penală. Așa reiese dintr-un memorandum al fostului procuror general adjunct Rod Rosenstein, făcut public ulterior. Trump însuși a susținut, imediat după demitere, că motivul a fost gestionarea defectuoasă a anchetei Clinton.

Dar chiar documentul care deschide ancheta FBI notează că explicația lui Trump „s-a schimbat în timp”. Inițial, Trump a atribuit public decizia concluziilor lui Rosenstein și ale fostului procuror general Jeff Sessions, iar Casa Albă a declarat că demiterea „nu are nimic de-a face cu Rusia”. Câteva zile mai târziu însă, într-un interviu televizat, Trump a spus că ar fi demis Comey indiferent de recomandarea oficialilor de la Justiție, pentru că „această poveste cu Rusia și Trump este o poveste inventată”. Coincidență sau nu, exact această contradicție publică a fost cea care a alimentat suspiciunile FBI și a justificat, formal, deschiderea anchetei.

Cine a semnat, cine știa

James Baker, pe atunci consilier general al FBI, și William Priestap, pe atunci director asistent pentru contraspionaj, au aprobat deschiderea anchetei. Alți oficiali de rang înalt, printre care directorul interimar al FBI, Andrew McCabe, erau la curent cu investigația, potrivit documentelor.

Grupul de Transparență Guvernamentală al Casei Albe, format de Trump în mai, are ca misiune declarată consilierea președintelui privind documentele „care ar trebui declasificate și/sau făcute publice pentru a susține prioritățile administrației privind transparența și responsabilitatea”, potrivit unei declarații a grupului din 13 iulie. Cine beneficiază, de fapt, de această declasificare selectivă, la aproape zece ani distanță de evenimente? Întrebarea rămâne deschisă, mai ales că președintele grupului, John Solomon, a declarat că dovezile existente în momentul deschiderii anchetei subminau deja suspiciunile că Trump acționa ca agent rus — inclusiv mărturia agentului special FBI William Barnett.

Casa Albă a refuzat să comenteze, iar FBI nu a răspuns cererii de comentarii până la publicare.

Ce nu se menționează în rapoartele oficiale

Ancheta privind demiterea lui Comey a fost închisă pe 9 aprilie 2019, după ce procurorul special Robert Mueller a concluzionat că nu există dovezi care să susțină afirmațiile potrivit cărora Trump și echipa sa de campanie au colaborat sau s-au coordonat cu Rusia. Documentul care marchează închiderea anchetei precizează simplu că „Procurorul Special a furnizat Procurorului General un raport confidențial explicând deciziile sale privind urmărirea penală și neurmărirea”.

Ce nu se spune limpede în relatările oficiale este contextul mai larg: aceste documente ies la iveală exact într-un moment în care administrația Trump construiește o narativă de „vindicare” istorică, folosind propriile instrumente de declasificare pentru a rescrie, selectiv, cronologia scandalului Russiagate. Într-un peisaj geopolitic în care Rusia rămâne un subiect sensibil în relațiile transatlantice, faptul că un stat aliat NATO, precum România, urmărește cu atenție orice semnal despre relația SUA-Rusia nu este deloc întâmplător — influențează direct discuțiile despre securitate, sancțiuni și sprijinul pentru Ucraina.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)