Fraudă „la scară de criză” în Medicare: 28 mld $ pe masă

eea ce oficial este prezentat drept o simplă inițiativă legislativă de „combatere a fraudei” ascunde de fapt o recunoaștere incomodă: sistemul american de sănătate publică a devenit, prin propriile cuvinte ale unui oficial republican de vârf, o gaură neagră financiară „la scară de criză” — și nimeni nu pare să știe exact cât de mari sunt pierderile reale.

Jodey Arrington, președintele Comisiei pentru Buget din Camera Reprezentanților SUA (republican, Texas), a declarat pentru Breitbart News că frauda din întregul guvern federal a atins proporții pe care le consideră o criză. Arrington susține că Congresul trebuie să ofere investigatorilor mai mult personal, tehnologie modernă și autoritate extinsă, în timp ce el însuși împinge o legislație care ar investi 28 de miliarde de dolari în combaterea fraudei din programele Medicare și Medicaid.

Cine plătește nota și cine profită?

Cifra de 28 de miliarde de dolari nu este deloc întâmplătoare — sumele alocate „combaterii fraudei” tind istoric să genereze noi contracte, noi structuri de personal și noi fluxuri financiare, adesea către aceleași categorii de furnizori și contractori care ar trebui monitorizați. Ce nu se menționează în rapoartele oficiale este cât de mult din aceste fonduri se va transforma efectiv în recuperări de bani frauduloși și cât va rămâne, pur și simplu, cost administrativ suplimentar.

Context extins: Medicare și Medicaid reprezintă, împreună, unul dintre cele mai mari fluxuri de bani publici din lume — sisteme atât de vaste încât devin, prin propria lor natură, terenuri fertile pentru fraudă la scară industrială, de la facturare falsă la furnizori fantomă. Coincidență sau nu, astfel de anunțuri despre „criză de fraudă” apar de regulă în momente de presiune bugetară, când reducerea deficitului federal e o temă politică fierbinte — iar a arăta cu degetul spre fraudă, în loc de reforme structurale mai dureroase politic, este întotdeauna soluția mai populară.

O cronologie care ridică întrebări

Faptul că un președinte al Comisiei pentru Buget alege exact acest moment pentru a cere „mai multă autoritate” investigatorilor federali merită urmărit mai atent. Cine beneficiază de o expansiune a puterilor de investigație — doar contribuabilul american, sau și aparatul administrativ care le va exercita? Rămâne de văzut cum va evolua acest proiect legislativ prin Congres și cine va controla, în cele din urmă, robinetul celor 28 de miliarde de dolari.

Sursă: Breitbart News (breitbart.com)