Cerealele ucrainene: ce ascunde tranzitul prin România?

ub eticheta administrativă de „tranzit”, prin porturile și căile ferate românești continuă să circule cantități de cereale ucrainene despre care fermierii autohtoni spun, de ani buni, că nu ajung niciodată doar în tranzit — iar Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) cere acum, printr-o scrisoare deschisă, ceea ce ar fi trebuit să existe din prima zi: control riguros și trasabilitate completă.

Scrisoarea este adresată direct președintelui Nicușor Dan, premierului interimar Ilie Bolojan și președinților celor două Camere ale Parlamentului — Mircea Abrudean la Senat și Sorin Grindeanu la Camera Deputaților. AAC solicită măsuri concrete pentru protejarea intereselor economice ale României, invocând explicit „experiența nefastă din perioada 2022–2023”.

Ce s-a întâmplat deja, o dată

Nu e prima oară când subiectul apare. Între 2022 și 2023, valul de cereale ucrainene ajunse pe piața românească — oficial în tranzit spre alte destinații — a dus la prăbușirea prețurilor pentru producătorii locali, mulți dintre ei nemaiavând unde să-și vândă recolta la un preț rentabil. Faptul că Alianța invocă exact acea perioadă ca precedent nu e întâmplător: sugerează că mecanismele care au permis atunci deturnarea cerealelor de la statutul de „tranzit” la vânzare efectivă pe piața internă nu au fost niciodată reparate structural.

Ceea ce nu se menționează explicit în comunicatele oficiale ale autorităților este cine, concret, verifică traseul acestor loturi odată ce trec granița — și dacă acele verificări sunt altceva decât formalități birocratice. Scrisoarea AAC vine, de altfel, într-un moment în care „informații apărute” recent — nedetaliate public deocamdată — par să fi reaprins îngrijorarea fermierilor.

Context mai larg: cine plătește prețul solidarității

Subiectul se plasează, desigur, într-un tablou geopolitic mai amplu: sprijinul UE pentru exporturile ucrainene ca formă de susținere economică a Kievului în plin război cu Rusia este o poziție oficial asumată la Bruxelles. Problema — pe care fermierii români o resimt direct, iar decidenții europeni o discută rareori public — este că povara acestei solidarități nu se distribuie egal. Cine beneficiază de fluxul de cereale ieftine tranzitat prin România? Cu siguranță nu producătorul român care concurează, fără subvenții echivalente, cu mărfuri scutite de taxe vamale.

Într-un context economic în care România înregistrează deja cea mai mare inflație din UE și în care guvernul interimar de la București e prins într-o criză politică prelungită, fără o majoritate parlamentară clară, întrebarea dacă mai există cineva cu autoritatea și voința politică de a impune reguli stricte de trasabilitate devine, cel puțin, legitimă.

Cronologia ridică semne de întrebare

AAC cere acum ceea ce ar fi trebuit cerut acum trei ani. Faptul că discuția revine exact acum, într-o perioadă de vid decizional la vârful statului, nu poate fi ignorat ca simplă coincidență. Rămâne de văzut dacă scrisoarea va primi un răspuns concret sau va fi arhivată alături de alte solicitări similare din 2022–2023, ale căror rezultate practice nu au fost niciodată făcute publice în detaliu.

Sursă: Flux24.ro