Cele Zece Porunci la Curtea Supremă: cine trage sforile

lege texană care obligă afișarea Celor Zece Porunci în fiecare sală de clasă publică a ajuns la Curtea Supremă a SUA, iar ceea ce se prezintă drept o simplă dispută juridică despre libertatea religioasă ascunde de fapt o bătălie mult mai largă pentru definirea raportului dintre statul american și biserică — o bătălie ale cărei rezultate ar putea redesena, pentru decenii, limitele separării stat-biserică pe care mulți o credeau tranșată definitiv.

Uniunea Americană pentru Libertăți Civile (ACLU) a depus pe 17 august o cerere de 314 de pagini prin care solicită Curții Supreme să revizuiască o decizie a Curții de Apel a Circuitului 5, care a validat legea texană cunoscută drept Senate Bill 10 (SB 10). Curtea de Apel a permis, în aprilie, ca legea să intre în vigoare.

SB 10 obligă școlile publice, de la ciclul primar la cel secundar, să afișeze vizibil, în fiecare sală de clasă, un poster sau o copie înrămată, ușor de citit, a Celor Zece Porunci, fără niciun comentariu adițional.

O decizie strânsă cu miză istorică

Decizia Curții de Apel a Circuitului 5, în cazul Nathan v. Alamo Heights Independent School District, a fost adoptată cu un scor de 9 la 8 — o marjă extrem de mică pentru o chestiune care, potrivit observatorilor, ridică întrebări fundamentale despre modul în care instanțele americane au interpretat libertatea religioasă în ultimele decenii. Dacă judecătorii Curții Supreme decid să analizeze cazul, verdictul lor ar putea deveni un precedent istoric pentru relația dintre guvern și religie.

Curtea de Apel a susținut că legea texană respectă Primul Amendament al Constituției SUA, argumentând că aceasta „nu arată nimic asemănător cu o instituție religioasă istorică”, pentru că nu dictează credințe, ritualuri sau angajări în biserici, nu pedepsește pe cei care resping poruncile, nu impune taxe pentru clerici și nu obligă bisericile la funcții civice. „Acestea sunt tipurile de lucruri pe care le făceau «instituțiile religiei» la fondarea națiunii. [Legea texană] nu face niciuna dintre ele”, a scris instanța.

Ce nu se menționează suficient în relatările oficiale este că această decizie răstoarnă, practic, un precedent vechi de 46 de ani: Stone v. Graham (1980), prin care Curtea Supremă a invalidat o lege aproape identică. Curtea de Apel a considerat că acel precedent „nu mai este obligatoriu” — o afirmație care, indiferent de motivație, deschide ușa reinterpretării unor decizii considerate până acum stabile.

Cronologia care ridică semne de întrebare

Legea texană a fost inițial blocată preliminar de o instanță federală de district, care a constatat că probabil violează atât clauza de stabilire (care interzice statului să favorizeze o religie), cât și clauza liberului exercițiu religios. Judecătorul de district a mai constatat că afișele ar putea coerciza elevii și ar interfera cu dreptul părinților de a decide educația religioasă a copiilor lor. Abia după acest blocaj inițial, Curtea de Apel a inversat decizia — o secvență care, cronologic, arată o presiune constantă din partea autorităților texane pentru a impune legea, în ciuda semnalelor timpurii de neconstituționalitate.

Contestația inițială la instanța de district a fost depusă de un grup divers de familii — creștine, iudaice, hinduse, bahai, unitariene universaliste și nereligioase — care argumentează în petiția către Curtea Supremă că legea texană impune religia elevilor prin forță și că Circuitul 5 a interpretat greșit precedentul Curții Supreme.

„Întrebarea dacă un stat poate impune scriptură unor copii impresionabili, captivi, pentru aproape fiecare oră din fiecare zi de școală, timp de până la treisprezece ani, implică cele mai fundamentale garanții ale Primului Amendament și cele mai înalte idealuri ale națiunii noastre”, se arată în petiția ACLU.

Cine beneficiază de fapt?

Chloe Kempf, avocată la ACLU din Texas, care reprezintă familiile reclamante, a declarat că Curtea Supremă „a respins acest tip de religie impusă de guvern înainte, și ar trebui să o facă din nou”. „Aceste postere în sălile de clasă din Texas pun elevii în pericol de bullying, stigmatizare și coerciție religioasă. Principiul fundamental al separării bisericii de stat înseamnă că familiile și comunitățile de credință — nu politicienii — decid ce rol joacă religia în viața copiilor”, a spus Kempf.

Procurorul general al Texasului, Ken Paxton, a lăudat în aprilie decizia Circuitului 5, numind-o „o victorie majoră pentru Texas și pentru valorile noastre morale”. „Biroul meu a fost mândru să apere SB 10 și să asigure cu succes că Cele Zece Porunci vor fi afișate în sălile de clasă din tot Texasul”, a spus el la momentul respectiv. „Cele Zece Porunci au avut un impact profund asupra națiunii noastre, și este important ca elevii să învețe din ele în fiecare zi.” The Epoch Times a contactat biroul lui Paxton pentru comentarii legate de petiția ACLU, fără să primească un răspuns până la publicare.

Coincidență sau nu, această confruntare juridică se produce într-un moment în care mai multe state americane conservatoare testează, în paralel, limitele separării stat-biserică — de la finanțarea școlilor religioase din bani publici, până la integrarea simbolurilor creștine în instituții de stat. Cazul texan ar putea deveni precedentul care fie confirmă, fie blochează acest val mai amplu de legislație, motiv pentru care mize financiare și politice mult mai mari decât un simplu poster de clasă stau, probabil, în spatele acestei bătălii legale. Nu este clar când judecătorii Curții Supreme vor decide dacă analizează petiția.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)