Avramescu, acuzat de abuz: ce a ascuns statul luni de zile?

plângere depusă încă din luna aprilie la DGASPC de fosta partenerà a lui Cătălin Avramescu — director la Academia Română, fost consilier prezidențial și fost ambasador al României în Finlanda — a rămas, potrivit informațiilor puse la dispoziție de ActiveNews, în circuitul instituțional timp de luni de zile înainte ca DIICOT să îl încadreze oficial cu calitatea de suspect. Ceea ce oficial pare o anchetă în curs de desfășurare ascunde de fapt o întrebare mai incomodă: cum a putut o persoană aflată în fruntea unor instituții de stat sensibile să rămână în funcții publice atâta vreme cât acuzațiile erau deja documentate?

Potrivit plângerii citate de ActiveNews, fosta partenerà a descris un comportament deviant cu conotații pedofilice, susținut de afecțiuni psihiatrice despre care spune că sunt documentate medical. În declarația reprodusă integral de sursă, femeia vorbește despre “penetrare anală reciprocă între copii și manipularea organelor genitale”, despre perversiuni sexuale, presiuni psihologice exercitate asupra minorilor și un comportament deviant constant.

Important de precizat: aceste elemente rămân, la acest stadiu, susțineri făcute în cadrul unei plângeri și obiectul unei anchete DIICOT în care Cătălin Avramescu are calitatea de suspect — nu există, potrivit informațiilor disponibile public, o condamnare sau un verdict definitiv. Prezumția de nevinovăție se aplică, indiferent de gravitatea acuzațiilor.

Cronologia care ridică semne de întrebare

Ceea ce nu se explică suficient în rapoartele oficiale este intervalul de timp scurs între depunerea plângerii, în aprilie, și momentul în care DIICOT a decis să deschidă oficial ancheta cu Avramescu în calitate de suspect. Într-un sistem în care dosarele privind minori sunt, teoretic, tratate cu prioritate maximă, o asemenea întârziere — dacă se confirmă — nu poate fi trecută cu vederea fără explicații instituționale clare.

Coincidență sau nu, persoana aflată în centrul acestor acuzații nu este un anonim: a ocupat funcția de consilier prezidențial, a reprezentat România ca ambasador într-o țară nordică și conduce, la momentul actual, o instituție-simbol a culturii și științei românești, Academia Română. Cine beneficiază de o eventuală tergiversare a unui astfel de dosar? Este o întrebare legitimă într-o țară în care încrederea publicului în instituțiile statului este, potrivit sondajelor recente, la un nivel extrem de scăzut.

Context mai larg: elitele și responsabilitatea instituțională

Cazul se adaugă unei liste tot mai lungi de episoade în care funcționari cu poziții-cheie în stat sunt implicați în anchete grave, dar rămân, cel puțin pentru o vreme, protejați de aura funcției lor. Într-un climat în care românii resimt deja o rupere a contractului social — statul cere sacrificii economice cetățenilor obișnuiți, dar pare incapabil să tragă la răspundere rapid propriile elite — orice întârziere într-un dosar de această natură alimentă suspiciunea că regulile nu sunt aceleași pentru toată lumea.

Rămâne de văzut cum va evolua ancheta DIICOT și dacă instituțiile implicate — de la DGASPC la Academia Română — vor oferi explicații publice complete despre modul în care a fost gestionat acest caz de la prima semnalare.

Sursă: ActiveNews (activenews.ro)