Revoluția nucleară americană: cine câștigă când regulile dispar

egulatorul nuclear american simplifică brusc evaluările de mediu pentru reactoare, exact când industria nucleară privată are nevoie urgentă de licențe rapide — coincidență sau plan bine orchestrat?

Pe 8 iulie 2026, Comisia de Reglementare Nucleară a SUA (NRC) a propus cea mai amplă reformă a procedurilor sale de mediu din ultimele decenii. Oficial, scopul e eficiența și reducerea costurilor. Neoficial, cronologia ridică semne de întrebare: propunerea vine la doar câteva săptămâni după ce același organism a anunțat, pe 1 iulie, înlocuirea unui model de evaluare a riscului radiologic folosit timp de 50 de ani. Două reforme majore în zece zile. Cine beneficiază?

Președintele NRC, Ho Nieh, a declarat că agenția a făcut „mult mai mult decât cerea legea” timp de mulți ani și că noua propunere „ne readuce la ceea ce impune NEPA — nimic mai mult, nimic mai puțin”. Tradus: tot ce depășea litera legii — evaluări privind praful, zgomotul, impactul asupra aerului, efectele non-radiologice asupra apei — dispare din procesul de licențiere. Kimyata Savoy, directoarea pentru evaluări de mediu a NRC, a estimat că măsura va economisi aproximativ 135 de milioane de dolari în costuri de licențiere, atât pentru agenție, cât și pentru dezvoltatorii de reactoare.

Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este contextul politic în care se întâmplă toate acestea. Pe 23 mai 2025, președintele Donald Trump a semnat patru ordine executive care cer NRC să licențieze 10 reactoare noi până în 2030 și vizează cvadruplarea capacității nucleare americane până în 2050. Unul dintre aceste ordine — executivul 14300 — a mandatat explicit reforma procesului de licențiere, Casa Albă acuzând comisia că a frânat dezvoltarea nucleară prin cerințe de reglementare inutile. Conexiunea dintre voința politică și acțiunea regulatorului e, în acest caz, nu o speculație, ci o secvență documentată.

Propunerea e deschisă comentariilor publice până pe 21 august 2026. Dar cât de mult contează opinia publică atunci când direcția e deja trasată la cel mai înalt nivel?

Criticii nu au întârziat să apară. Edwin Lyman, directorul pentru siguranță nucleară al Uniunii Oamenilor de Știință Preocupați, a declarat că nu există „absolut nicio bază tehnică sau practică” pentru modificarea standardului „cât mai scăzut rezonabil posibil” — principiul care a guvernat protecția față de radiații în SUA timp de jumătate de secol. Declarația sa a fost depusă la NRC în iulie 2025, în contextul reformei anterioare. Nimeni nu i-a răspuns public.

Între timp, programul de reactoare avansate avansează în ritm alert. Departamentul Energiei a anunțat pe 1 iulie că al treilea reactor avansat din programul pilot al administrației Trump a atins „criticalitatea” — momentul în care reactorul produce o reacție în lanț stabilă, capabilă să genereze electricitate continuu — pe 30 iunie, la Laboratorul Național Idaho. Reactorul, numit „Unity” și dezvoltat de compania Deployable Energy, a respectat termenul limită impus chiar de ordinul executiv din 2025. Trei concepte de reactoare avansate trebuiau să atingă criticalitatea înainte de 4 iulie. Au reușit.

Datele Administrației pentru Informații Energetice din SUA arată că în 2025 energia nucleară a reprezentat aproximativ 18% din producția totală de electricitate la scară națională. Dacă planul de cvadruplare a capacității se realizează, ponderea ar urca spre 70% — o transformare structurală a întregii economii energetice americane, cu implicații geopolitice enorme pentru Europa și, implicit, pentru România, care importă modele de reglementare și tehnologie din zona atlantică.

Întrebarea pe care puțini o pun cu voce tare: cine sunt companiile private care vor obține licențele accelerate? Și ce interese financiare stau în spatele reformelor care, oficial, sunt despre eficiență și siguranță?

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)