Gripen pentru Ucraina: cine plătește, de fapt, 2,2 miliarde €?

ontractul semnat pe 30 iunie între Ucraina și Suedia pentru livrarea a 16 avioane Gripen C/D este prezentat drept un simplu gest de solidaritate militară — dar cifrele și cronologia ridică întrebări pe care rapoartele oficiale nu le abordează: cine suportă, în realitate, factura de 2,2 miliarde de euro pentru cele 16 aparate Gripen E suplimentare, și de ce „prețul accesibil” al Gripenului, vândut ani de zile drept alternativa ieftină la F-16, se dovedește brusc a fi orice altceva decât ieftin?

Potrivit datelor din contract, Suedia va livra Ucrainei 16 aparate Gripen C/D din inventarul activ al propriilor forțe aeriene, începând cu 2027. În paralel, Kievul cumpără, pe bani europeni, alte 16 aparate Gripen E, a căror livrare va începe abia în 2029. Detaliul „pe bani europeni” nu este un simplu amănunt tehnic — înseamnă că, în fond, contribuabilii din UE finanțează o achiziție de armament suedez, printr-un mecanism care rareori ajunge pe prima pagină a presei mainstream.

Ce arme vor însoți aparatele

Pachetul de armament confirmat include rachete aer-aer Meteor, AIM-120 AMRAAM și IRIS-T — o combinație care sugerează clar că ucrainenii intenționează să folosească Gripenul preponderent în misiuni aer-aer, inclusiv pentru interceptarea rachetelor de croazieră. Nu e o coincidență că exact aceste sisteme sunt cerute acum, într-un moment în care apărarea antiaeriană ucraineană este sub presiune constantă.

În acest moment, forțele aeriene ucrainene operează deja o flotă eterogenă: avioane F-16A/B și Mirage 2000-5F, alături de aparate moștenite din epoca sovietică — MiG-29, Su-27, Su-24 și Su-25. Faptul că Ucraina reușește să mențină o forță aeriană funcțională și credibilă, în ciuda acestui amalgam tehnologic, spune mai multe despre slăbiciunea reală a aviației ruse decât orice comunicat oficial de la Moscova — o aviație care, înainte de 2022, se considera printre marile puteri aeriene ale planetei.

Prețul care demontează un mit

Pentru cele 16 Gripen E, Ucraina va plăti 2,2 miliarde de euro — o sumă care, odată inclus întregul pachet logistic, de pregătire a personalului și de mentenanță, arată clar cât de departe este realitatea de narativul de marketing al „Gripenului cel ieftin”, vândut ani de zile drept alternativa low-cost la avioanele americane sau franceze. Cine beneficiază de fapt din acest tip de contracte? Nu doar Kievul primește avioane — producătorul suedez SAAB primește o comandă fermă, susținută financiar prin fonduri europene, într-un moment în care industria de apărare occidentală traversează un boom fără precedent pe fondul războiului din Ucraina.

Context extins: acest tip de aranjament — un stat membru NATO care livrează aparate din inventarul propriu, în timp ce achizițiile noi sunt finanțate colectiv de restul Uniunii — a devenit un model tot mai frecvent în ultimii ani, ridicând întrebarea dacă ajutorul militar pentru Ucraina nu funcționează, în paralel, și ca un mecanism discret de subvenționare a industriei europene de apărare, cu bani publici greu de urmărit până la sursă finală.

Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale este exact acest detaliu: prețul final al contractului a devenit public abia după semnare, o practică obișnuită în negocierile de armament, dar care lasă loc de speculații despre cine a negociat ce și în avantajul cui. Pentru prima dată, un F-16A/B — aparat cu state vechi în serviciu — va lupta umăr la umăr cu un Gripen C/D suedez, un test real de performanță pe care nici producătorii, nici armatele nu-l pot ascunde pe termen lung.

Rămâne de văzut dacă performanțele reale ale Gripenului se ridică la nivelul pliantului de prezentare — sau dacă, la fel ca prețul, realitatea se va dovedi cu totul alta decât cea promovată oficial.

Sursă: Romania Military (rumaniamilitary.ro)