Ebola în Congo: cine plătește prețul haosului din prima linie

n timp ce numărul cazurilor confirmate de Ebola în Republica Democratică Congo a depășit pragul de 3.200, cu 1.405 decese, personalul medical care ar trebui să oprească epidemia a intrat în grevă — pentru că nu a fost plătit de două luni. Ceea ce oficialii prezintă drept o campanie de răspuns bine finanțată, cu peste 50 de milioane de dolari cheltuiți de guvern plus contribuții internaționale suplimentare, ascunde de fapt o realitate mult mai crudă: cadavrele bolnavilor morți de Ebola au rămas, la propriu, nemutate în centrele de tratament, pentru că cei care ar fi trebuit să se ocupe de ele erau afară, protestând.

Cea mai recentă grevă a paralizat Centrul de Tratament Ebola Elikya din Bunia, capitala provinciei Ituri — epicentrul epidemiei cu tulpina Bundibugyo. Angajații au votat în unanimitate încetarea lucrului, invocând „două luni de prime de performanță neplătite”. Aproximativ o sută de lucrători grevisti au demonstrat în fața unității a doua zi.

„Trebuie să fim plătiți, pentru că între timp boala se răspândește în centrul de tratament. Am avut deja cinci persoane care au murit și sunt încă înăuntru. Trebuie găsită o soluție pentru noi”, a declarat pentru Associated Press lucrătorul medical grevist Martin Bolombi.

A doua grevă în aceeași lună — coincidență?

Elikya nu este un caz izolat. Pe 15 iulie, cel mai mare spital din regiune, Spitalul General Bunia, a fost paralizat complet de o grevă similară, motivată de salarii neplătite și condiții precare de siguranță. Angajații nu doar au ieșit din tură — au baricadat intrările și au închis efectiv spitalul. Presa africană MMI News a confirmat că și centrul Elikya era, la rândul lui, „practic paralizat”.

Cronologia ridică semne de întrebare: grevistii de la Elikya au ieșit în stradă la doar o zi după ce premierul congolez Judith Suminwa a vizitat provincia Ituri pentru a evalua răspunsul la epidemie. În orașul Mongbwalu, aflată acolo pentru a decerna un premiu unui supraviețuitor Ebola, Suminwa a fost confruntată direct de lucrători medicali furioși că nu-și primiseră salariile de două luni.

La o oprire ulterioară în Bunia, premierul și-a apărat guvernul, subliniind sumele deja alocate. „Problema acum este cum ne asigurăm că toată logistica este rezolvată”, a spus ea — o formulare care, observăm, mută discuția de la „bani cheltuiți” la „bani ajunși efectiv la oameni”. Cine beneficiază de fapt de cei 50 de milioane de dolari anunțați, dacă personalul din prima linie nu a văzut niciun leu — sau, mai corect, niciun franc congolez — de două luni?

Promisiuni de vaccin, realitate de cadavre nedescărcate

Dr. Adelard Fufungula, responsabil pentru răspunsul la Ebola, a declarat sâmbătă că problema salariilor restante este „în curs de rezolvare”, prin trecerea la un sistem de plăți mobile în locul numerarului, iar restanțele „ar trebui eliminate” în câteva zile. Suminwa a adăugat că cercetătorii finanțați de guvern lucrează la tratamente și vaccinuri pentru tulpina Bundibugyo — pentru care, în prezent, nu există niciun vaccin aprobat — și că speră ca noi tratamente să devină disponibile „în două până la patru luni”, fără alte detalii concrete.

Ce nu se menționează în aceste declarații optimiste este diferența genetică majoră dintre tulpina Bundibugyo și tulpina Zaire, cea pentru care există deja vaccinuri de rezervă. Testele concepute pentru Ebola Zaire nu au putut detecta prezența mult mai rarei tulpini Bundibugyo — motiv esențial pentru care epidemia s-a răspândit nedetectată timp de săptămâni critice, înainte de a fi declarată oficial în mai.

Un studiu publicat luni în New England Journal of Medicine oferă totuși o rază de speranță parțială: cercetătorii au descoperit că stocurile de vaccin Ebola Zaire pot genera „anticorpi cu reactivitate încrucișată” în probe de sânge infectate cu Ebola Bundibugyo. Anticorpii au fost considerați „protectori” — ceea ce înseamnă că vaccinurile mai vechi ar putea oferi o anumită protecție împotriva contractării bolii, deși probabil nu ajută prea mult pe cei deja infectați.

Contextul mai larg: cine plătește pentru lentoarea globală

În paralel, la mii de kilometri distanță, în Regatul Unit, primul voluntar a primit vineri o doză dintr-un nou vaccin experimental Ebola, dezvoltat de Grupul de Vaccinuri al Universității Oxford și Pandemic Sciences Institute — folosind aceeași tehnologie din spatele vaccinului Oxford-AstraZeneca pentru coronavirusul de Wuhan. Primul participant la acest studiu clinic, Edmund Hunt, a spus că a decis să se implice fiind „conștient de ce se întâmplă în RD Congo și de numărul de oameni care mor de Ebola”.

„Vaccinarea primilor participanți într-un studiu inedit pe oameni este mereu un moment important. Deși sunt zile foarte timpurii, ele reprezintă un prim pas semnificativ în evaluarea acestui vaccin la om”, a declarat medicul coordonator al studiului, Peter Skydmore, adăugând că monitorizarea participanților va continua în lunile următoare.

Rămâne întrebarea de fond, pe care rapoartele oficiale o ocolesc cu grijă: de ce cercetarea globală avansează cu resurse considerabile într-un laborator britanic, în timp ce în chiar epicentrul epidemiei, personalul medical care ține linia întâi nu-și poate încasa salariul de două luni? Nu e o teorie a conspirației — e o întrebare simplă despre unde ajung, de fapt, banii declarați ca fiind „deja cheltuiți”.

Sursă: Breitbart News (breitbart.com)